-
27
Apr
Miracolele sunt peste tot în jurul nostru în fiecare moment. Noi înşine suntem nişte miracole prin viaţa însăşi care ne-a fost dăruită.
Diamantul până să devină o minune este o bucată brută fără viaţă sau luciu. E nevoie de o mână magică care să înlăture învelişul ce nu spune nimic pentru a confirma ceea ce ochiul văzuse iniţial.
La fel şi cu noi oamenii. Suntem creţi pentru a fi ceea ce suntem, miracole, dar suntem înconjuraţi de un perete de sticlă. Acest înveliş creat în mod artificial are un dublu rol. Pe de o parte ne ascunde privirilor lumii lăsând frâul liber tentaţiei de a fi descoperiţi aşa cum am fost creaţi, iar pe de cealaltă parte ne împiedică să ajungem la ceilalţi altfel decât în forma noastră cea mai frumoasă sau mai pură. Hazard şi paradox însă, este faptul că putem coexista şi ne putem manifesta în ambele situaţii. Putem să ne comportăm asemeni măştii sau a imaginii iniţiale pe care o afişăm fără ca niciodată nimeni să nu descopere diamantul din noi, sau putem să ne arătăm puritatea şi strălucirea şi ceilalţi să vadă piatra preţioasă, miracolul din noi.
Totul poate fi privit şi este privit întotdeauna din ambele părţi: şi din exterior şi din interior. Doar peretele de sticlă arată ambelor sensuri fie strălucirea, fie opacitatea. Fie bunătatea, fie răutatea. Fie blândeţea, fie brutalitatea. Fie, fie.
Peretele de sticlă te lasă să decizi corect asupra sensului sintagmei: „o să vedem cum o să fie”.
Dar cu peretele de sticlă nu te naşti. Te naşti cu opţiunea de a te folosi de un astfel de perete dacă te laşi subjugat gândurilor sau frustrărilor. Peretele de sticlă este reflecţia sentimentelor care te formează şi te definesc.
Peretele de sticlă nu se sparge aşa de uşor. Poţi să te ciocneşti la infinit de alţi oameni sau alţi pereţi de sticlă şi să nu se spargă peretele tău. Poate avea duritatea diamantului, dar nu şi strălucirea sau valoarea lui. Pe de altă parte poţi să îl spargi atât de uşor dacă te îmbăţişezi şi te accepţi, aşa cum ai fost creat. Acceptă-ţi latura minunată şi îndepărtează tot ce şerpuieşte.
TU mai eşti înconjurat de peretele de sticlă sau străluceşti?
- Published by james in: personale
- If you like this blog please take a second from your precious time and subscribe to my rss feed!
21 Responses to “Peretele de sticla”
Tot timpul vieţii ni-l petrecem în această căutare. Uneori spargem peretele de sticlă, lăsăm cioburi în care alţii se vor tăia.
@ioanbistriteanul
Depinde cine se taie….
O zi minunata iti doresc
Frumoasa viziune a peretelui de sticla!
Uneori ar trebui sa fie ultrasecurizat, sa nu-l sparga furtunile ostile sau sa-l distruga cutremurele neasteptate.
Melcul are cochilia, broasca testoasa are carapacea, omul are o multime de alegeri, de care insa trebuie sa fie constient.
Mi-a placut mult ideea ta, o zi cristalina!
@Pescarusul Argintiu
Ma bucur mult.
O zi minunata iti doresc
Eu nu consider ca suntem creati, dar chiar si asa, ramane totul valabil in continuare !
Hmmm,…,peretele de sticla.Fiecare suntem construiti din pereti de sticla.Viata noastra alterneaza intre da şi nu.Când spunem da, un perete se sparge.Când spunem nu, un perete se cladeste.HRISTOS A INVIAT JAMES!:)
@Krossfire
Putem sa fim propria creatie… cel mai probabil pentru aceia dintre noi care constientizeaza…
O zi minunata iti doresc
ADevarat a Inviat
@Cristi
Se poate sparge sau cladi si in situatia inversa. Exact pe sufletul celui care este in interiorul sau.
Adevarat a Inviat
O zi minunata iti doresc
Buna seara!
Am ajuns aici, oarecum intamplator- eu cred ca lucreaza nishte chimii.Protejatzi sau nu de peretzi opaci sau transparentzi , ne intalnim unii cu altzii, intamplator sau pentru ca asha a fost sa fie. Ramanem unii in preajma altora, ne amestecam gandurile si trairile , daca exista un liant. Altfel devenim mashti, cred.
In cateva randuri , mi s-a intamplat sa stau cu cineva de vorba si sa simt trecerea cuvintelor, pe langa auz. A afost , de fiecare data, cam la fel, deshi erau persoane diferite.
o seara fara peretzi de sticla!
@gina
Bine ai venit. Nimic nu e intamplator si totusi totul se intampla…
Important este sa lasam peretii de sticla sa se intrepatrunda macar cu cei ale sufletelor pereche…
O zi minunata iti doresc
@gina
Stiu ca nu esti pentru prima oara pe acest blog dar am simtit ca ai nevoie sa iti urez bine ai venit…
Minunate şi profunde gânduri! Peretele acesta de sticlă este, de fapt, personalitatea, acea “manifestare exterioară” sau “mască” a Sinelui profund, divin. Majoritatea oamenilor rămân la nivel de “mască” toată viaţa, alţii câţiva, puţini, reuşesc să o dea într-o măsură la o parte. Şi alţii, şi mai puţini, reuşesc să o înlăture de tot, şi să manifeste Divinitatea din ei. Aceştia sunt sfinţii.
Cred că acesta ar fi un criteriu corect de apreciere al oamenilor: cât de mult au reuşit să dea la o parte din mască, sau din “peretele de sticlă”?
Foarte bună postare, mi-a plăcut! O seară frumoasă!
@Child
Ma citesti mult mai bine dcat reusesc eu sa m exprim.
O seara minunata it doresc
Masti vor exista mereu,peretele de sticla care exista in jurul fiecarei fiinte nu se sparge atit de usor,iti trebuie rabdare si incredere ca sa poti reusi sa spargi acel perete…speranta moare ultima nu?:)
@whisper
Cred ca iti trebuie cea mult mai mult decat rabdarea si increderea….
O seara minunata iti doresc
vointa…stiu:)
@whisper
Si mai ales motivatie…
James, al meu exista, il palpez uneori, as da cu el de pamant sa-l fac tandari dar nu am puterea, reapare cand nici nu ma gandesc.
@Paul
Da, dar poate putem sa ne folosim de ocazii gen curatenia de primavara sau vara cand toate gemurile se spala….
O zi minunata iti doresc
Moniq mi-a recomandat acest articol al tau, mult adevar spui!
@Diana
Ma bucur ca ti-a placut.
o zi minunata iti doresc
Leave a Reply