Oamenii!

 

Se zice că nu poţi trăi cu ei, dar nici fără ei!

Suntem atât de diferiţi. Încercăm să imităm, să ne comportăm sub efectul de turmă, sau încercăm să devenim puncte de referinţă. Încercăm orice pentru a prezenta ceva. Rar suntem la exterior aşa cum suntem în realitate. Poate fi prefăcătorie, falsitate, modestie, narcisim, teribilism, snobism, schizofrenie, paranoia, curvăsărism, sclipire. Poate fi orice ne gândim. Dar am putea fi şi noi înşine. Ne e frică însă de durere, de pierdere, de subaprecieri, de jigniri, de ratări, de eşecuri, de succes, de noi şi de toate.

Ne exprimăm diferit, deşi folosim aceeaşi limbă, acelaşi dialect, aceeaşi scriere.

Unii caută mijloace de exteriorizare (blogul personal de exemplu) alţii de interiorizare (tot blogul personal sau blogurile altora)

Suntem diferiţi. Plângem, râdem, generăm frumuseţi sau distrugeri, salvăm sau ucidem, creăm, dăm viaţă sau omorâm. Suntem abstracţi, obscuri, murdari sau inocenţi şi frumoşi. Suntem geloşi, invidioşi sau altruişti. Suntem un kitch sau un miracol. O minune.

Folosim extremele cu aceeaşi intensitate. Iubim cu pasiune sau urâm cu aceeaşi pasiune. Putem de dragul bosonului higgs să ucidem o lume, sau putem deveni, misionari, filantropi, mecena. Putem construi spitale, putem elimina bolile sau virusii. Putem iubi planeta şi ne putem iubi.

Şocantă şi paradoxală discrepanţa între cele trei stări definitorii: suntem – putem – vrem. Sunt diferenţe enorme înte aceste trei elemente şi foarte rar, extrem de rar ele conlucrează în aceeaşi fiinţă.

Oamenii.

Buni şi răi cu bune şi rele!

O carte deschisă care se scrie singură!

 

Ce suntem?

Ce putem?

Ce vrem?