Musca.

O găsim sub diferite forme şi cu nume diferite. Este chiar si una de ………., mare si verde cu albastru. Dar nu despre această muscă vom vorbi, ci despre musca domestica. Musca aceea mica, obişnuită şi care este prezentă peste tot.


Bâzz. Bâzz. Bâzz.


Atât de multă muzicalitate. Atât de multă graţie în zbor. Ai fi tentat să crezi că a fost muză şi nu muscă.

Musca obişnuită, dometica, este musca aceea care intră în fiecare încăpere la orice oră invadând toate intimităţile fără să îi pese, ba dimpotrivă intră şi în sunete triumfale de trâmbiţă. Este atât de drăgălaşă mai ales noapte când lumina este stinsă şi alungă toţi greierii cu muzica ei bâzâitoare cu accente sclerotice. Atunci îi vine să o iei în braţe şi să o iubeşti. Sunt momentele în care îţi este cea mai dragă.

Mai are ghinionul biata muscă să nu fie înţeleasă. Uneori găseste fereastră închisă, alteori găseşte o pisică nebună care vrea să zboare după ea, alteori trebuie să evite la mustaţă o mătură, o pernă, un pantof, o cârpă sau cine ştie ce alte obiecte zburătoare neidentificate. Dar cel mai greu îi este bietei muşte când lumea vrea să o dea cu parfum. Şi sunt nişte parfumuri atât de urât mirositoare încât sunt ucigătoare. Şi culmea culmilor, deşi se fereşte şi zboară în toate locurile posibile, chiar şi în becul incandescent, lumea se ţine după ea cu jetul acela înfiorător de parfum. Alteori întâlneşte mierea. Adică o liană cartonată şi lipicioasă în care îşi lipeşte firavele-i picioruşe sau aripioare şi e nevoită să ne îmbete cu nectarul presărat. Atunci e clar. Totul devine din ce în ce mai lent şi mai calm, chiar şi timpul, şi încet încet se trezeşte undeva unde e plin de surate necunoscute şi multe floricele. Raiul muştelor.

O existenţă atât de efemeră, pentru ea, neînţeleasa care nu voia decât dragoste. Toate felurile de dragoste, mai ales din aceea în care dansează împreunată cu un muscoi şi lasă în urma lor o mulţime de biluţe albe.

Tot ce vrea cu adevărat, zice musca, este să fie peste tot, să vadă tot, să nu facă nimic pentru nimic şi să poată inunda toate căile auditive cu trilul ei inconfundabil.

Doar atât, dar lumea e atât de rea…….., Uneori simte că lumea nu o merită.

Oare Omul este o Musca?