Cel mai adesea, în copilărie, dornici fiind de a afla cât mai multe cât mai repede şi cu cât mai puţin efort ne sâcâiam părinţii sau bunicii cu tot felul de întrebări care mai de care mai „inteligente” şi mai „de bun simt”. Era o calitate, care trebuie să recunoaştem este vitală pentru succesul în viaţa de matur şi în special în domeniul afacerilor. Dar acesta e deja un alt subiect.

Cert este că îmi aduc aminte că bunica mea, exasperată fiind, avea în anumite momente o vorbă: „Pui nişte întrebări de te doare capul!”. Râdeam atunci însă pe măsură ce am trecut de adolescentă şi am început să mă coc în maturitate tot felul de întrebări m-au tot sâcâit. La multe nici nu le-am găsit măcar un răspuns.

Se spune că fructul creşte doar cât e verde şi atunci când s-a copt începe să putrezească. În spiritul acestei afirmaţii am o întrebare care aşteaptă un răspuns. Poate mă puteţi ajuta voi.

Iată întrebarea:

UNDE PUTEM FI NOI, CEI CE NU SUNTEM?