-
11
Sep
Divorţ Princiar
Citeam undeva că austriecii au cea mai mare rată înregistrată a divorţurilor, de 62%. Nici noi nu stăm pe roze la acest capitol.
Astăzi aflam că mult prea controversata şi excentrica prinţesă Briana Caragea a divorţat a nu ştiu câta oară de al nu ştiu câtelea bărbat din viaţa ei. Lumea este privită altfel când are sânge albastru.
Altceva ma intrigă şi mă nedumereşte. Ce se întâmplă oare cu noi, cu noile generaţii, cei care urmăm parinţilor noştri? Nu mai ştim să apreciem valoarea vieţii, valoarea omului de lângă noi?
Sunt perfect de acord ca o hârtie sau o avere sau chiar copii nu pot ţine şi nici nu reprezintă motive serioase pentru a ţine doi oameni împreună.
Dacă iubirea, înţelegerea, respectul, aprecierea, prietenia, atracţia, comunicarea dintre doi oameni au dispărut, este clar că nu are rost ca o căsnicie să mai existe în aceste condiţii.
Nu vorbesc nici de cazurile de abuz, de violenţă conjugală. Un bărbat care loveşte o femeie nu este bărbat ci un criminal, iar o femeie care stă cu un astfel de bărbat nu este o femeie ci ….
Dar totuşi, existăm de atâtea mii de ani, cu rele şi bune, că toate se făceau şi în alte vremuri, şi cu toate acestea în rândul bunicilor şi părinţilor noştri întâlnim o mulţime de căsnicii finalizate. Să fie doar o chestiune de mentalitate? Să fie o degenerare a omenirii în sensul că astăzi se pune accentul mult mai mult pe carieră, pe viaţa profesională în detrimentul celei personale?
Care pot fi elementele concrete, pentru care se ajunge aşa uşor la divorţ şi mai ales pentru care rata divorţurilor este în creştere?
De ce se mai căsătoresc oamenii dacă au de gând să nu încerce să ducă corabia până la capătul drumului? Nu este nimic jenant sau ruşinos să trăieşti cu cineva pentru că îţi place, fără acte, fără obligaţii. Şi atunci de ce se întâmplă aceste lucruri?
Mai luptăm noi oare pentru a ţine omul pe care îl iubim lângă noi?
Mai suntem noi oare preocupaţi să îl facem fericit?
Mai îl vedem? Mai suntem conştienţi de existenţa lui?
O pasiune nu se stinge aşa uşor!
De ce divorţează oamenii?
De ce nu mai luptă pentru căsnicia lor?
De ce?
TU ce crezi?
- Published by james in: personale
- If you like this blog please take a second from your precious time and subscribe to my rss feed!
19 Responses to “DIVORT PRINCIAR”
Eu ma gandesc ca oamenii din ziua de azi au ajuns sa fie atat de stresati incat nu mai au nervi efectiv pentru a lupta si pentru casnicie. Cand te gandesti ca sunt atatea persoane care lucreaza de dimineata pana seara pentru un amarat de banut care sa le asigure supravietuirea si nimic mai mult… Ascultam zilele astea un cantecel trist despre un cuplu care el lucra intr-un bar pana la 6 dimineata iar ea pe cand se itorcea el acasa era deja pregatita sa plece la servici si ca tot ce gaseau cand ajungea acasa era o canapea pe care dormeau cu randul. Cand sa mai apuci sa comunici cu celalat atunci? O seara frumosa iti doresc!
@Laura.
Din pacate ai dreptate. Si situatii de acest gen sunt din ce in ce mai dese.
o seara minunata iti doresc
Multora le place sa i se serveasca pe tava o persoana fara ca el sa mai miste un deget, le place doar sa li se ofere fara sa ofere ceva in schimb, casatoria incepe sa devina incet o afacere nu o unire a doua persoane al caror tel e sa il faca fericit pe celalalt, cand apare o greutate e mai usor sa astepte ca sa se ridice de la sine in loc sa o miste el. Multi vor ca o femeie sa i se arunce la picioare in loc sa lupte sa o cucereasca, iubirea e perceputa ca o marfa nu ca un sentiment care iti rascoleste fiinta.
E poate la modă. Cui îi face moda ochi dulci? Familiei?
XQ as zice ca casatoria a fost dintotdeauna o afacere si nicidecum ca abia acum ar incepe sa devina negot. Dar cand tata isi dadea fata dupa bogatasul satului iar ala nu o accepta decat daca avea de la o anumita zestre in sus fata saraca nu avea de ales. Unde sa se duca? Iar barbatul oricum facea ce vrea (aici nu s-au schimbat chiar asa de mult lucrurile)
@XQ
Desi suna dur ceea ce ai spus nu pot sa nu recunosc ca am intalnit astfel de cazuri. Si e pacat de acest lucru. Suntem fiinte umane nu animale.
o seara minunata iti doresc prietene
@ioanbistriteanul
Noi suntem de moda veche. Sa fie pre veche?
o seara minunata iti doresc
@Laura
Ai dreptate. Asa A fost. Dar e degradant ca inca mai se intampla in timpurile noastre.
E ceva cu ce nu sunt de acord.
Am vazut si mai rele. De la trei patru ani copii sunt tocmiti si la 13 14 ani sunt casatoriti cu forta fie ca le place fie nu.
Am niste amintiri de prin Mauritania, care iarasi m-au surprins.
Sunt multe de spus.
o seara minunata iti doresc
Eu spun ca toti luptam sa tinem iubirea langa noi dar numai atunci cand simtim sinceritatea,ori in ziua de azi interesul poarta fesul.
@steauadediamant.
Oare de ce nu mai putem saruta mana unei femei cu admiratie pentru ceea ce este si nu pentru potentialul ei finaciar?
Frumos spus. Cand gasesti iubirea trebuie sa lupti din toate puterile pentru a o pastra.
o seara minuata iti doresc
E normal să ţinem la familie. Singurul liant.
@ioanbistriteanul
Nu cred ca e vorba numai de asta. Cred ca se pune accentul pe valori si principii.
o zi minunata va doresc
Buna dimineata
te astept cu ceva nou
@steauadediamant
vine vine….
o zi minunata iti doresc
Că prinţesa Briana Caragea a dat pentru a cîta oară divorţ nu trebuie să ne sperie. O fi vre-o mare valoare şi valorile trebuiesc să circule că de aceea sînt valori.
Că s-a mai înmulţit rata dicorţurilor nu este ceva nou. Pe vremuri, cu “familia celula de bază a societăţii” te tot şicanau autorităţile ca să nu divorţezi şi nu apărea în statistici adevărul, că de ! nu dădea bine. Pe vremuri, cunosc vre-o două sau trei cazuri de prieten,i care au umblat cu fete vre-o trei ani împreună şi apoi au divorţat la nici un an după căsătorie. “O căsnicie nu înseamnă numai patru picioare goale în pat” spune un proverb suedez.
Numai bine.
@Fiord
Iata ca au si suedezii dreptate. Asa este. Dar si libertatea aduce libertatea ei.
o zi minunata iti doresc
Si eu mi-am pus problemele astea…
Inainte se punea un stigmat daca divortai. Sa nu uitam de faptul ca unele societati au fost rurale pana cand hau si nu cred ca-si dorea cineva sa ajunga in gura satului. Plus ca o femeie nu se putea intretine singura cu una, cu doua.
Pe langa aceste “piedici”, uneori pasiunea poate sa dispara pur si simplu. Sa se stinga in timp fara ca niciunul sa-si dea seama de asta. Citisem undeva ca in spatele dragostei se afla niste substante chimice, care dupa o vreme (vreo 2-3 ani) dispar. Stiu ca suna rece si nici mie nu imi convine, dar daca asta o fi adevarul …
Unde mai pui faptul ca exista si amante. Se poate intampla ca sotului sa-i fuga ochii dupa alta sau invers. Pana la urma, dragostea nu e un sentiment care poate fi (usor) controlat. Iar cum astazi lumea e mai mobila, orasele mai mari, nu mai e nevoie sa te limitezi la cele cateva femei din sat, care eventual te si dau de gol
De casatoriile facute din interes, si nu din dragoste, nu mai vorbesc. Alea sunt cam esuate din start sau nu merita luate in calcul. Cazul printesa Caragea intra in aceasta categorie din ce am citit prin ziare. Ea se plangea ca sotul ei nu a vrut-o decat pentru bani.
Ce mi s-ar parea mie interesant de aflat e daca in cazurile de poligamie sau in cadrul cuplurilor mai libertine, divorturile sunt mai rare.
PS: nu sunt casatorit si nici nu ma grabesc
@Cristian
Sincer, foarte bine. Nu e un lucru hazardat. Inca se intampla toate cele mentionate de tine si chiar si la societatea cu “pretentii” ca sa spun asa.
Leave a Reply