Suntem ghidaţi de cutume şi lucruri împământenite. Trebuie să faci asta aşa pentru că aşa se face, sună o vorbă din popor. Dar de ce se face aşa,(?) devine o vorbă care nu îşi mai are sensul.

În aceeaşi categorie de vorbe inoculate fără sens se înscriu şi cele de genul: Tu nu te compari cu Tudorică…, el a luat 10, sau a făcut nu ştiu ce mai bine, are mai mult talent s.a.m.d. Vă sună cunoscut?

Asta este societatea. Pentru a evidenţia un lucru trebuie să ai grad şi termen de comparaţie.

Ce se întâmplă în fapt. Se distruge personalitatea. Oamenii tind să devină o masă amorfă, lipsiţi de voinţă sau de întelegerea necesităţii de a ieşi din tipare. Dacă faci ce fac şi ceilalţi vei obţine aceleaşi rezultate, dar dacă vrei să obţii ceva diferit atunci fă ceva diferit! Aceasta este legea pe care omul o pierde odată cu personalitatea. Uneori este benefic pentru că o masă amorfă de oameni poate fi mult mai uşor condusă şi determinată sa facă anumite lucruri decât o masă de individualităţi.

Care este primul semn că inoculările dau roade şi eşti pe drumul pierzaniei? Simplu. Începi TU să te compari cu ceilalţi: eu nu pot să fac asta pentru că eu nu sunt Tudorică, eu nu am banii lui Tudorică, eu nu am scoală ca Tudorică, eu nu sunt inteligent ca Tudorică, etc,….ajungând chiar la: eu nu merit, eu sunt un nimeni.

Depreciere. Lipsă de respect de sine. Decădere. Depravare morală şi spirituală. Crimă. Moarte.

Dacă tu ca om nu lupţi să înţelegi că nu trebuie să te compari cu nimeni, şi să îţi demonstrezi că societatea, anturajul şi familia te-au inoculat cu concepţii greşite atunci nu ai nicio şansa. Uiţi singurul lucru esenţial: fiecare om este unic prin personalitatea sa.

Este şi o anecdotă, un experiment real care ilustrează aceste lucruri. Într-un laborator erau închise într-o cameră mai multe maimuţe. În mijlocul camerei era un stâlp în vârful căruia erau aşezate banane. Când o maimuţă încerca să urce pe stâlp să ia un fruct, savanţii eliberau un jet de apă care o dărâma. Şi tot aşa până când nicio maimuţă nu mai încerca. Apoi rând pe rând savanţii au înlocuit maimuţele iniţiale cu altele noi şi au constatat că niciuna din cele noi, care nu au fost supuse tratamentului cu jetul de apa nu urca pe stâlp. Explicaţia?! Cele vechi le avertizau pe cele noi de ce se va întâmpla dacă vor încerca să urce iar acest lucru a devenit o lege de bază a manifestării comportamentale încât chiar şi după ce nu mai erau în acea cameră maimuţe care să fii văzut experimentul, nicio altă maimuţă nu era dispusă să încerce să verifice pe pielea ei.

Exact la fel şi cu noi oamenii.

Este o frână în calea evoluţiei personale să te compari cu alţii chiar dacă vezi cu ochii tai anumite lucruri.

Comparaţia te ucide. Puţin câte puţin, din interior, te transfomă şi devii un zombie care nu ştie de ce trăieşte….