Anul 2009 a fost dedicat în întregime crizei economice ce a afectat întreaga lume, nu numai Romania. Anul 2010 debutează cu o primă decizie luată de guvern şi anume concedirea a aproximativ 80.000 de bugetari. Angajaţii de la stat incep astfel un nou an din viaţa lor direct afectati de criza economică prin care va trece ţara noastră şi în acestă perioadă. Cu siguranţă însă e vorba de mai mult decât doar o consecinţă economică. Decizia în sine este în strânsă legătură cu reforma politică prin care România trebuie să treacă. Vorbim de un an prost pentru bugetari? Cu siguranţă.

Părerile sunt împărţite. Se afirmă că se doreşte concedierea a 80.000 de oameni bine pregătiţi deşi ar exista un fond de 100.000 de posturi neocupate, folosite în special ca o justificare a unor prime acordate în trecut, dar totodată totul ar fi subjugat legilor nepotismului. Categoric în orice există un sâmbure de adevăr. Este legea firii. Dar indiferent care ar fi motivaţia sau forma de soluţionare realitatea este cruntă şi dureroasă. În vremurile acestea grele zeci de mii de familii se vor confrunta cu asprimile unei economii de piaţă ale unui sistem democratic ce trebuie să se reabiliteze în ochii factorilor decizionali ai organismelor internaţionale.

Învăţământul românesc, altădată o mândrie la nivel mondial, este mult prea împovărat de cadre didactice ce aglomerează elevii cu discipline ce nu le sunt de folos, conform unor declaraţii oficiale. Acesta este motivul pentru care aproximativ 15.000 de profesori, învăţători, cadre didactice trebuie sa se orienteze spre altceva în viaţa lor, dacă vor să supravieţuiască. Un aspect „neînsemnat” pare a nu fi luat în calcul de oficialităţi. Dacă la 40, 50 de ani poţi fi considerat apt şi productiv într-un domeniu precum cel didactic, ce se va întâmpla însă cu aceşti oameni ce vor trebui să îşi caute de muncă într-un mediu total diferit, mediu ce „respinge” persoanele ce au atins aceste vârste. Este foarte greu să îţi găseşti un loc de muncă astăzi în România la vârste fragede de 20, 25 de ani. Ce poţi să faci atunci când ai 45, 50 de ani? Ce soluţie are statul pentru acesti oameni care sub o formă sau alta au influenţat forţa productivă a prezentului în economia românească şi care ani de zile şi-au plătit contribuţiile sociale? Îi aruncăm în stradă?

Pentru bugetari anul 2010 este unul dureros. Dar noi ceilalţi ce facem?