Vine Cutremurul.

Cutremurul cel mare.Cutremurul care îl va depăşi în intensitate pe cel din 77.

Vine cutremurul acum, sau la vara, sau la toamnă, într-o noapte de sâmbătă spre duminică.

 

Aşa anunţă mult prea celebrul post de televiziune OTV citându-l pe omul care a prezis totul în cartea sa, Ioan Istrate. De altfel pe blogul acestuia din urmă se pot citi aceste lucruri.

 

Să lucrezi şi să speculezi teama sau fobiile oamenilor. Asta da profesie. Sau ar trebui să îi spun pasiune.

 

Nu spun că nu va veni niciun cutremur. Ăsta e un lucru clar, dar şi normal având în vedere precedentele şi mai ales faptul că România este o ţara cu un trecut şi predispusă la astfel de experienţe cum sunt cutremurele. Dar de aici şi până la ceea ce s-a ajuns mi se pare o cale extrem de lungă şi bătută doar de cei care vor cu orice preţ să obţină ceva, anunţând senzaţionalul. Fără să ţină cont că acest senzaţional poate crea isterie, panică sau poate chiar paranoia.

Nu contest cu nimic omul Ioan Istrate. Poate să ştie ceea ce spune, deşi nu are ca argument decât faptul că are viziuni. Şi iată că intrăm in domeniul celor care folosesc aceste lucruri ca să se manifeste: vindecători, vraci, vrăjitoare, magia albă sau neagră, voodoo, etc. Ce este viziunea şi cum poate fi ea integrată în realitate? Asta ar fi întrebarea. Viziuni orice om poate avea dar nu orice om se duce să le anunţe şi să le trâmbiţeze în mass-media.

Nu cred că anunţarea unui eveniment de o asemenea amploare şi anvergură mai ales în plan psihic, cum este cutremurul, este un lucru cu care trebuie să ne jucăm sau să glumim. Dar nici nu sunt de acord cu toţi cei care fără niciun fel de discernământ sau judecată proprie încep să creadă toate aceste minunăţii şi speculaţii, se panichează, nu mai dorm sâmbetele şi contribuie la dezvoltarea şi susţinerea unui fenomen care poate afecta o societate mult mai profund şi mai grav decât evenimentul, chipurile prezis, în sine.

Este clar un cutremur reprezintă o fobie pentru foarte mulţi oameni. Dar la fel si arahnofobia sau teama de păianjeni care se pare că afectează 80% din populaţie la nivel mondial şi totuşi nu vedem numai emisiuni sau ştiri pe această temă.

Este greu să discerni între realitate şi fantezie sau utopie mai ales atunci când ultimile două se bazează pe elemente desprinse contextual din realitatea înconjurătoare.

Da, România este o ţară care trăieşte sub ameninţarea permanentă a cutremurelor. Dar trebuie să trăiască cu acest fapt şi trebuie să înveţe să reacţioneze în faţa unui cutremur. Indiferent de câte grade ar avea.

Şi încă odată, stau şi mă gândesc ce fel de om trebuie să fii să glumeşti cu aceste lucruri, nu doar cu un prieten, ci cu zeci de milioane de oameni. Putem vorbi de morală şi moralitate? De bun simţ? De responsabilitate civică?

 

Cutremur!

Poate că este în principal un fenomen social înainte de a fi un fenomen natural….

 

Cum credeţi că afectează psihic, social, etc, modul în care se discută un astfel de fenomen precum cutremurul?

Ar trebui să fie un anumit cadru, un anumit context, un anumit scenariu, anumite personaje autorizate, care să vorbească despre aceste lucruri, sau ar trebui lăsat totul la voia întâmplării?

Ce gândiţi vis-a-vis de aceste aspecte şi faţă de acest fenomen?