Am înfrânt. Totul. Atâta timp cât m-am înfrânt pe mine însumi, restul pe scara propriei evoluţii nu mai contează. Viaţa o trăieşti în paşii pe care ţi-i alegi. Doar că din când în când mai dăm câteva examene. Unele sunt neprevăzute, altele neanunţate, cele ştiute sunt fără semnificaţie. Este frumos să primeşti un cuţit în spate mascat sub un buchet de flori. Măcar dacă ar fi fost proaspete, dar sunt ofilite. De, e criză. Nu ne mai permitem ce ne permiteam.

Am înfrânt propriul spirit.

Îmi rămâne speranţa sub forma ei existenţială de idee că poate în mine zace un pui de pasăre Phoenix. Sper.

Altfel pe lângă mine se vor autoproclama şi alţii învingători ai spiritului meu.

Este o zi atât de frumoasă şi de călduroasă pe cât este sufletul unora … nimeriţi unde trebuie … rece.

 

Vă doresc şi îmi doresc o zi minunată.