In lume exista un singur lucru mai rau decat sa se vorbeasca despre tine si acesta este sa nu se vorbeasca deloc despre tine. (Oscar Wilde)

Unii oameni stiu sa ramana frumosi…. nemuritori

primit pe e-mail

Romania tara cu cel mai mare numar de genii pe cap de locuitor. Asta este realitatea istorica a tarii in care ne-am nascut si in care traim. Pacat de noi cei care nu meritam sa ducem mai departe mostenirea primita. E drept ca nu orice fiu se poate ridica la nivelul tatalui dar orice fiu poate duce mai departe creatia tatalui. Noi insa nu ne putem duce pe noi insine mai departe. Pacat de noi…

Nu condamn generatia actuala care demonstreaza Europei ce potential fantastic de analfabeti poate fi fructificat si speculat in acest spatiu liric. De vina suntem tot noi cei care acum suntem profesorii, parintii, tutorii, mentorii, trainerii, coach-i …

Insa daca vom continua sa ne manifestam in acelasi mod ca si pana acum, din punct de vedere intelectual, vom obtine aceleasi rezultate. Si din pacat in pacat vom deveni un desert al IQ-ului, al inteligentei emotionale,, al inteligentei sociale, …

Ce putem sa facem, planificat pe termen scurt, mediu si lung pentru redobandirea statutului de leagan al culturii si civilizatiei? Sau macar ce putem sa facem pentru a ne mai spala imaginea neacoperita de o biata frunza?

Trupul neinsufletit al lui Adrian Paunescu a fost depus la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania.

Duminica Poetul va fi inmormantat in Cimitirul Belu din Capitala conform declaratiei Primarului General Sorin Oprescu. Zeci de oameni au trecut deja prin fata locuintei lui Adrian Paunescu pentru a aduce un ultim omagiu celui ce a fost ….

Dumnezeu sa-l ierte

Motiunea de cenzura a fost respinsa. Boc ramane premierul Romaniei.

Surprinzator presedintele Basescu nu si-a facut aparitia sub nicio forma astazi.

Ce va urma?

FABULA PAPAGALULUI

Criza mondială

A lovit

Subit

Şi lumea animală.

Leul, alesul ei pentru un nou mandat,

A constatat

C-au început supuşii să îşi arate colţii:

Îl acuzau cu toţii

Că-n loc de vreo măsură,

El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,

Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,

Descins din neam de zei.

De-aceea, enervate,

Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,

Să poată protesta în mod organizat.

Speriat,

Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,

Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,

S-a gândit,

C-ar fi mai potrivit,

Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,

Cu minte de copil,

Care să nu grăiască

Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.

Încântat

De propria-i idee, îndată a chemat

Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu

Şi-l imita la greu:

-         Prietene, îi spuse cu aer de magistru,

De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!

-         Dar eu sunt mic,

O, rege,

Şi nu pricep nimic

Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!

-         Hă, hă! Faci o greşeală:

Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,

Ci numai să imiţi,

Ca orice papagal,

Cuvintele rostite de Leul genial!

Vei fi, de ai habar,

Un fel de… avatar.

Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,

Din zori până-n apus!

Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat

Politica de stat…

De-atunci el se tot bate

Cu zeci de sindicate,

Iar Leul, liniştit, netemător, etern,

Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.

În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,

Că oricine în viaţă

Chiar scapă de scandal,

Când are „papagal”!

Trăim într-o lume pe care o ştim cu toţii. Sau poate nu! Este atât de uşor astăzi să te pierzi în impresii. Ai impresia că le ştii pe toate.

Dacă ieri trăiam într-o lume a basmelor şi a culturii, astăzi trăim înr-o lume în care lucrurile se exprimă cu totul altfel.

Ieri făceam copii xerox după tot ceea ce ne pica în mână, astăzi plini de lene dăm un download pe internet, asta aşa doar pentru că avem cont.

Ieri încercam să ne cream un nume, o identitate prin ideile exprimate, prin exploziile undelor cerebrale, astăzi fără un cont google sau yahoo nu avem nicio identitate. De fapt astăzi este o concurenţă acerbă între a avea cât mai multe id-uri pe cât mai multe platforme web.

Ieri recitam poezii şi excelam în comentarii literare, astăzi trebuie să existăm în cât mai multe spaţii virtuale.

Ieri „O mie şi una de nopţi” astăzi hi5 şi facebook. Cultura devine twitter.

Ieri vorbeam de cultura rusă versus cea franceza sau britanică sau americană, astăzi vorbim despre Tila Tequila dacă are sau nu chiloţei. Cine e Tila Tequila şi cum de eclipsează ea fantastica ştire conform căreia în contextul taxei auto Wilmark a devenit cetăţean român?

Astăzi pentru a exista trebuie să ai blog. Să faci parte din blogosferă sau blogosphere.

Ieri alergam după James Clavel sau „Istoria literaturii române” astăzi accesăm on line click sau cancan. Astăzi toţi avem o adresă de tipul: .ro, .com, .net, etc. Oh şi era să uit. Dacă nu te vezi pe youtube nu ai existat. Ai trăit degeaba. Youtube, facebook, hi5, blog, twitter, google, yahoo sunt spaţiile tale în care îţi poţi construi identităţi. Nu o faci, …., mai devreme sau mai târziu prezentul te va şterge: delete, erase.

Alergând printre atâtea Oana Zăvoranu, Mihaela Rădulescu, Sexi Brăileanca, Alina Plugaru, Andreea Marin, Gina Pistol, etc, nu mai avem timp să vedem realitatea: cultura intră în faliment. Nesesizată de nimeni, parcă considerată chiar o ruşine existenţială, se scurge printre noi ştirea conform căreia Editura Nemira – cere falimentul.

Anul acesta printre atâtea efecte ale crizei, se pare că, asistăm şi la prăbuşirea pieţei de carte.

Poate mulţi vor numi asta evoluţie. Să dea Domnul aşa să fie.

Oricum pe internet, google, bloguri, facebook, hi5, twittere, click, cancan, găsiţi atât de multă cultură încât nu îţi mai pasă de falimentul lui Shakespeare.

Tu ce crezi?

Sex pe bani. Sex pe gratis. Sex în stânga. Sex în dreapta. Sex cu necunoscute sau necunoscuţi. Sex în locuri publice. Sex în parcuri. Sex în toalete. Sex în birou. Sex la serviciu. Sex în maşină. Sex în avion. Sex în mijloacele de transport. Sex în faţa camerelor de vederi intenţionat sau întâmplător. Sex cu o parteneră, partener sau mai multe. Sex protejat sau nu. Sex cu prostituate. Sex cu amanta. Sex pentru durerile de cap. Sex pentru plictiseală. Sex pentru educaţie. Sex pentru caritate.  Sex din interes. Sex pentru plăcere. Sex de amorul artei. Sex pentru tine. Sex pentru ea sau el. Sex din milă. Sex din silă. Sex din obligaţie. Sex din răzbunare. Sex datorat nimfomaniei. Sex contra abstinenţei. Sex aleatoriu. Sex intenţionat. Sex furtunos. Sex în reluare. Sex în stare latentă.  Sex cu animale. Sex cu cadavre.

Sex. Sex. Sex.

Ce este condamnabil?

Ce este acceptabil?

Ce este normal?

Ce mi-a scăpat?

Luni 14 decembrie este ziua Z. Ziua in care voturile anulate vor hotari daca se repeta turul II sau daca Traian Basescu redevine presedintele Romaniei pentru inca un mandat de 5 ani.

Traiasca Biroul Electoral Central

si

Curtea Constitutionala

Ce ne facem daca Mircea Geoana devine presedinte?

Ce ne facem daca Traian Basescu redevine presedinte?

50,33%

Muntele Steamboat este un ucigaş, iar şoferii care se încumetă să meargă pe autostrada Alaska îl tratează cu respect, în mod deosebit pe timp de iarnă. Drumul se caracterizează prin numeroase curbe şi serpentine periculoase, iar stânci perpendiculare mărginesc traseul îngheţat. Nenumăraţi şoferi împreună cu maşinile lor s-au pierdut pe această rută şi mulţi alţii îşi vor găsi sfârşitul aici.

La un moment dat, într-una din călătoriile mele pe această cale a morţii, am întâlnit poliţia canadiană care încerca să recupereze – cu ajutorul unor utilaje masive – rămăşiţele unui camion ce căzuse în prăpastie. Mi-am parcat maşina şi m-am îndreptat spre un grup de şoferi de camioane, care priveau în tăcere spectacolul sumbru al recuperării unui seamăn din breasla lor.

Unul dintre poliţişti veni la noi şi ne spuse încet:

-         îmi pare extrem de rău, spuse el. Şoferul murise deja când l-am găsit noi.probabil că s-a prăbuşit în prăpastie acum două zile când a fost o furtună puternică. N-am văzut nicio urmă până acum. A fost pur şi simplu un noroc faptul că am observat nişte bucăţi de fier strălucind în bătaia soarelui.

Dădu încet din cap şi îşi băgă mâna în buzunar.

-         Uite băieţi, poate ar trebui să citiţi asta! Cred că a mai trăit câteva ore până când frigul l-a doborât.

N-am văzut niciodată lacrimi în ochii unui poliţist – am fost mereu convins că ei se întâlnesc de atâtea ori în fiecare zi cu moartea şi disperarea, încât au devenit imuni la ele, dar în momentul în care îmi înmână scrisoarea, poliţistul nostru îşi sterse ochii de lacrimi. Citind-o şi eu, am început să plâng. Fiecare şofer o citi – la rândul lui – în tăcere, îndreptându-se apoi spre camionul său. Cuvintele acelea mi-au rămas adânc înrădăcinate în memorie şi acum – după ani de zile – ele sunt la fel de proaspete şi de vii în mintea mea de parcă le-aş avea în faţa ochilor. Vreau acum să vă împărtăşesc şi vouă şi familiei voastre această scrisoare de dincolo de moarte.

                                                                Decembrie 1974

Iubita mea soţie,

Aceasta este o scrisoare pe care nimeni nu ar vrea să o scrie, dar eu cred că sunt norocos, pentru că mai am timp să-ţi spun ceea ce am uitat mereu să-ţi spun. Te iubesc, draga mea.

M-ai tachinat adesea, spunându-mi că iubesc camionul mai mult decât te iubesc pe tine, pentru că petrec mai mult timp cu el decât cu tine. E adevărat, iubesc acest munte de metal – a fost bun cu mine. M-am bazat pe el întotdeauna în călătoriile atât de lungi pe care le-am făcut şi m-a dus cu viteză în locurile dorite. Nu m-a lăsat niciodată baltă.

Dar vrei să ştii ceva? Te iubesc din aceleaşi motive. Şi tu m-ai sprijinit în vremuri de restrişte, ajutându-mă în acelaşi timp să ajung în locuri inaccesibile oricărui muritor.

Îţi aminteşti de primul nostru camion? De „secerătoarea” aceea cere ne asigura doar pâinea zilnică, aducându-ne practic în pragul falimentului? Te-ai dus să cauţi o slujbă ca să ne putem plăti facturile. Fiecare cent pe care îl câştigam intra în rabla aceea de camion, în timp ce banii tăi ne asigurau mâncarea şi acoperişul pe care îl aveam desupra capului.

Îmi amintesc că eram mereu nemulţumit de camion, în schimb nu-mi amintesc deloc să te fi auzit plângându-te când veneai obosită de la muncă, iar eu îţi ceream bani ca să plec din nou pe drumuri. Dacă erai într-adevăr nemultumită, eu nu ţi-am ascultat niciodată plângerile. Eram prea preocupat de problemele mele ca să mă mai gândesc la ale tale.

Mă gândesc acum la tot ce-ai renunţat tu pentru mine – la haine, vacanţe, petreceri, prieteni. Dar nu te-ai plâns niciodată de asta, iar eu am uitat mereu să-ţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut în favoarea mea.

Când beam câte o cafea cu băieţii, vorbeam mereu numai despre camionul meu, maşina mea sau salariile mele. Cred că am uitat că şi tu erai partenerul meu, chiar dacă nu te aflai cu mine în cabină. Sacrificiile şi hotărârea ta – la fel de fermă ca a mea – au transformat visul în realitate – am reuşit să-mi iau un camion nou.

Eram atât de mândru de el încât debordam de fericire. Şi de tine eram mândru, dar niciodată nu ţi-am spus acest lucru. Am considerat că ştii asta, dar dacă aş fi petrecut la fel de mult timp vorbind cu tine aşa cum vorbeam cu bucata aceasta de fier, atunci ţi-aş fi spus-o cu siguranţă.

În toţi anii în care am fost pe drumuri, ştiam că rugile tale mă urmăresc. De data asta, însă, nu au fost de ajuns.

Sunt rănit destul de grav. Probabil că am parcurs deja ultima distanţă pe care o mai aveam de parcurs şi vreau să-ţi spun toate lucrurile pe care ar fi trebuit să ţi le spun cu mult timp înainte. Lucrurile de care am uitat, preocupat mereu de camionul şi de slujba mea.

Mă gândesc acum la toate aniversările şi sărbătorile pe care le-am ratat, la piesele de teatru organizate la şcoală sau la jocurile de hochei la care a trebuit să te duci mereu singură, pentru că eu eram numai pe drumuri.

Mă gândesc la nopţile pe care le-ai petrecut singură, întrebându-te unde eram şi ce făceam. Mă gândesc de câte ori am vrut să te sun doar ca să-ţi spun „Bună”, dar n-am făcut-o niciodată. Mă gândesc la liniştea sufletească de care mă bucuram, ştiind că mă aştepţi acasă cu copiii noştri.

Mă gândesc la toate mesele în familie de la care am lipsit, punându-te mereu în situaţia de a le explica rudelor de ce n-am reuşit să vin: eram ocupat schimbând uleiul de la maşină; eram ocupat căutând piese pentru maşină; dormeam pentru că a doua zi plecam dis-de-dimineaţă. Mereu exista un motiv, dar acum toate aceste motive nu mi se mai par atât de importante.

Când ne-am căsătorit, nu ştiai nici măcar să schimbi un bec. Peste câţiva ani, ai învăţat cum să repari un cupor pe timp de iarnă, în timp ce eu aşteptam un transport în Florida. Ai devenit un mecanic chiar foarte bun, dându-mi mereu o mână de ajutor la toate reparaţiile pe care le aveam de făcut. Am fost atât de mândru de tine atunci când ai sărit în cabină şi ai pornit maşina în marşalier, dând peste tufele acelea de trandafiri!

Am fost mândru de tine când am intrat în curte şi te-am văzut aşteptându-mă în maşină doborâtă de oboseală. Indiferent dacă era ora 2 dimineaţa sau 2 după-amiaza, tu arătai mereu pentru mine ca un star de cinema. Eşti frumoasă, ştii? Cred că nu ţi-am spus asta în ultimul timp, dar eşti frumoasă.

Am făcut foarte multe greşeli în viaţa mea, dar ştiu că singura decizie bună pe care am luat-o vreodată a fost atunci când te-am cerut de soţie. N-ai înţeles niciodată ce mă atrăgea la camioane. Nici eu nu am înţeles, dar era modul meu de viaţă, iar tu m-ai acceptat aşa cum eram. Vremuri bune sau vremuri grele, tu ai rămas alături de mine. Te iubesc, draga mea şi îi iubesc şi pe copii.

Mă doare tot trupul, dar mai tare mă doare inima. Nu vei fi alături de mine când îmi voi încheia călătoria vieţii. Pentru prima dată de când suntem împreună, sunt singur şi ideea mă înspăimântă. Am atâta nevoie de tine şi ştiu că este deja prea târziu.

E ciudat, probabil, dar tot ce mai am acum este camionul. Acest camion nenorocit care ne-a dominat viaţa amar de ani – acest feir contorsionat în care şi cu care am trăit atâţia ani de zile. Dar el nu-mi poate reda dragostea. Numai tu poţi face asta.

Eşti la mii de kilometrii depărtare, dar eu te simt aproape. Îţi simt chipul şi simt cum dragostea ta mă învăluie şi-mi este atât de teamă să fac această ultimă călătorie singur.

Spune-le copiilor că îi iubesc enorm de mult şi nu-i lăsa pe băieţi să-şi câştige existenţa cu ajutorul camioanelor!

Cred că asta e tot, iubito. Dumnezeule, te iubesc atât de mult! Ai grijă de tine şi nu uita niciodată că te-am iubit mai mult decât orice pe lume! Doar că am uitat să ţi-o spun.

                                                        Te iubesc

                                                                Bill

                                                                        Rud Kendall

După mai bine de zece ore cat a durat operaţia Cristi Minculescu poate începe să zâmbească din nou. Transplantul de ficat de la soţia sa a reuşit. Solistul trupei Iris se poate bucura acum de o nouaă viaţă alături de soţia şi copii săi, alături de membrii trupei Iris şi prietenii care i-au stat alături.                                                                   .
Ne bucurăm pentru tine Cristi şi te aşteptăm cu drag să revii pe scenă.

Orice plantăm în subconştientul nostru şi hrănim prin repetiţie şi emoţii va deveni într-o zi realitate. (Earl Nightingale)

1. Totul contează. Preia controlul total asupra oricărui factor pe care potenţialul client îl vede, îl aude şi îl simte; planifică fiecare amănunt în avans.
2. Vizualizează-te ca fiind un „doctor în vânzări”, un profesionist de clasă internaţională, complet instruit şi care oferă un produs sau un serviciu excelent.
3. Îmbracă-te pentru succes. Alege-ţi îmbrăcămintea după modelul oamenilor cu cel mai mult succes şi cel mai bine plătiţi din domeniul tău de activitate. Trebuie să arăţi ca o persoană de la care clientul poate primi sfaturi cu încredere.
4. Fii amabil cu orice persoană pe care o întâlneşti, începând cu persoana de la recepţie până la secretară şi client. Fii întotdeauna pozitiv şi bine dispus.
5. practică repetiţii mentale înaintea fiecărei întâlniri de vânzări. Imaginează-ţi că eşti calm, controlat, optimist şi complet relaxat. Vei deveni persoana pe care ţi-o imaginezi pentru că ceea ce îţi poţi imagina poate deveni realitate.
6. Fă tot ce poţi pentru a evita zgomotele şi distragerile de orice fel când stai de vorbă cu un potenţial client. Determină-l să vă mutaţi într-un alt loc dacă este necesar, astfel încât el să se poată concentra asupra ta şi asupra produsului tău.
7. Mergi cu spatele drept şi bărbia sus. Strânge mâna ferm şi cu încredere. Poartă-te ca şi cum ai fi cel mai bun din domeniul tău de activitate.

Vizualizându-ţi obiectivele, îţi poţi determina subconştientul să lucreze pentru ca imaginaţia să devină realitate.

                                                                        Brian Tracy

Fiecare om poartă în suflet un sir de iubiri. Ne iubim părinţii, ne iubim soţiile şi ne iubim copii. Iubirile sunt cărările sufletului prin care hoinăreşte viaţa fiecăruia dintre noi.

Dumnezeu mi-a hărăzit o prinţesă. O minunăţie de fetiţă. Un îngeraş. O cheamă Ioana Cristiana. Sfântul Ioan este şi ziua ei de nume. Vreau să îi urez din suflet LA MULŢI ANI şi toată fericirea lumii să se aşeze pe umerii ei.

Te iubim îngeraşul nostru.

Tuturor celor care poartă numele Sfântului Ioan le urez LA Mulţi Ani, sănătate şi un an nou plin de împliniri.

Vine sau nu apocalipsa mâine 21 octombrie 2008 peste omenirea din care şi noi cu respect şi prin proximitate facem parte?

Geniile savante de la Geneva, anunţau apocalipsa pentru data de 10 septembrie dar tot ei, într-un efort încununat de succes, au reuşit să amâne acest eveniment apocaliptic pentru mâine. Asta dacă nu se răsgândesc că acum au un precedent şi deci e mai uşor.

Indiferent de opiniile mai mult decât umane, vis-a-vis de experimentul ştiinţific de mâine, rezultatele fie vor reflecta descoperirea bosonului higgs, fie orice altceva, dar şi într-un caz şi în celălalt vor reprezenta un pas înainte.

 LHC funcţionează!

Ce reprezintă pentru tine acest eveniment?

Un termen, o noţiune care nu ar trebui să existe în societate şi cu atât mai mult în cadrul familiei, cel mai frumos lucru pe care oamenii il oferă vieţii.

Zilele acestea titlurile presei de scandal şi nu numai sunt ţinute de ştirea conform căreia multiplul nostru campion la gimnastică Marian Drăgulescu şi-ar fi lovit, bătut soţia. Trebuie precizat că Marian şi soţia sa Larisa Drăgulescu sunt căsătoriţi de şase ani şi au împreună doi copii, o fetiţă şi un băieţel. Motivul vehiculat în presă ar fi infidelitatea lui Marian Drăgulescu şi o eventuală obsesie a acestuia pentru femei. Nu vreau să intru în detalii, toate ziarele şi posturile de televiziune dezbătând pe larg aceste aspecte. Nu mă pot opri însă să mă întreb dacă timpul scurs într-o relaţie poate fi invocat ca scuză?

Fundalul general este însă violenţa în familie. Spuneam la început că termenul în sine nici nu ar trebui să existe, dar prin natura noastră „umană” în societatea pe care am construit-o în atâtea mii de ani, violenţa a fost un fenomen care s-a manifestat din plin, indiferent de domeniul social. Scuze şi explicaţii putem găsi oricând şi pentru orice. Suntem extrem de pricepuţi la aceste lucruri.

Limitând însă răspândirea violenţei sociale, ca subiect de discuţie, la cadrul familial, fără să vrem apar o serie de aspecte de neînţeles:

• În zilele noastre, când suntem mult mai evoluaţi decât în epoca de piatră, să îţi loveşti partenera de viaţă, cea cu care împarţi totul, mi se pare oripilant. Şi condamnabil. Nu există nicio scuză care să motiveze un asemenea gest. Nici nu discut despre gravitate. Multi se leagă de cât de tare a lovit bărbatul femeia. Nici nu contează. Fapta este aceeaşi. Mizeria umană e aceeaşi.
• Când vorbim de familie, vorbim de o relaţie de căsnicie, vorbim de o relaţie de iubire şi respect reciproc. În ce hal poţi să decazi ca bărbat încât să îţi consideri soţia drept sac de box? Şi să mai devina acest lucru şi doar un antrenament? Ca să te menţii în formă. Nu mai poţi fi considerat om. Nici măcar animal. Tot ar fi prea mult. Eşti o scursură. Nu spune nimeni că trebuie să rămâi cu aceeaşi femeie toată viaţa dacă sentimentele faţă de ea nu mai sunt aceleaşi. Dar nici nu poţi fi considerat om dacă încalci toate doctrinele moralităţii. Nu o mai iubeşti, eşti demn ca bărbat, discuţi aceste lucruri, îi spui şi vă vedeţi fiecare de propriul drum. Dar nu cu pumnul.
• Discutând între bărbaţi. Dacă îţi loveşti femeia, este clar că eşti mai mult decât un misogin. Ce este femeia pentru tine? O sclavă? Un animal? Un titlu de mândrie? Un refugiu pentru frustrările tale? Loc de dat cu capul? Obiect pentru descărcarea nervilor? Un nume pe o listă într-un carneţel pe care îl arăţi băieţaşilor? Hârtie igienică? Dar tu ce eşti?

Cel mai degradant lucru posibil pentru un bărbat, atât de înjositor încât îi anulează chiar titulatura de bărbat, este să lovească o femeie. Mai ales dacă femeia respectivă este sotia sa şi mama copiilor săi.

Nu există motiv. Nu contează că este infidelitate, înşelătorie, prostituţie, perversiuni, sau orice altceva, violenţa familială nu este o justificare ci o condamnare pentru cel care o practică.

Din punctul meu de vedere violenţa în familie este echivalentă cu o crimă cu premeditare.

Dacă ai nervi, Bărbatule, loveşte-te pe tine însuţi. Bărbatule!

TU ce părere ai despre violenţa în familie?

Cutremurul Lehman Brothers şi Merrill Lynch  

Iată că omenirea şi înspecial domeniul ei de mândrie Finanţele, se zguduie încă o dată. Două dintre cele mai puternice companii, cel puţin aşa ereu considerate s-au prăbuşit. Matematica este simplă si nemiloasă: 50.000 de noi concedieri în sistemul financiar american, ridicând numărul total al locurilor de muncă pierdute în acest sector în 2008 la 150.000, aş acum ne anunţă Mediafax.

Se pare că este cel mai important eveniment sau cutremur de acest gen din domeniul financiar dacă ar fi să-l cităm pe Peter Peterson: “Dumnezeule! Sunt in afaceri de 35 de ani, iar acestea sunt cele mai extraordinare evenimente pe care le-am vazut vreodata”.

Chiar dacă asistăm fără voie la una dintre cele mai dramatice zile din istoria Wall Street, în condiţiile în care Bank of America a acceptat sa cumpere banca Merrill Lynch pentru circa 50 de miliarde dolari, ca sa evite o accentuare a crizei, iar Lehman Brothers a invocat Capitolul 11 de protectie impotriva falimentului, nu putem să evităm întrebările: Cum s-a ajuns aici?, dar mai ales De ce s-a ajuns aici?

Nu pare a fi un eveniment accidentat şi întâmplător. Cât de puternice să fie interesele din umbră pentru a contracara efectele acestui cutremur: zeci si sute de miliarde pierduţi sau împăştiaţi şi zeci de mii de oamenii care trebuie să îşi caute de muncă?

Ce va urma?