Nu am plecat la drum pentru ca ma plictiseam.

Nu am plecat la drum pentru ca am fost aruncat.

Nu am plecat la drum pentru ca mi s-a impus.

Nu am plecat la drum pentru ca am avut nevoie.

Nu am plecat la drum ca sa am de unde sa ma intorc.

Nu am plecat la drum ca sa ma urmeze altii.

Nu am plecat la drum ca sa dau un exemplu.

Am plecat la drum pentru ca am ales.

Am plecat la drum ca sa imi traiesc drumul.

Am plecat la drum ca sa ma descopar.

Am plecat la drum pentru a afla.

Am incercat sa-mi rescriu tineretea

Si m-am lovit de ziduri pe care nu stiam ca le-am pus acolo

Am incercat sa sar zidurile

Si mi-am redescoperit varsta

Am incercat sa trec pe sub ziduri

Si mi-am redescoperit principiile

Am incercat sa daram zidurile

Si mi-am redescoperit societatea

Fortat astfel de argumente solide

Am incercat sa ma accept asa cum sunt

Si mi-am depasit resemnarea

Acum, sunt un alt om

Care poate sa incerce …

Cristian Ion

Iti multumim Maestre!

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

31 octombrie 2010 – Spitalul de Urgenta Floreasca

Adrian Paunescu a murit astazi dimineata in jurul orelor 7 dupa mai bine de 10 zile de internare la Spitalul Floreasca. Problemele grave de sanatate datorate in principal diabetului de care suferea au reusit sa opreasca inima maestrului.

Cine a fost Adrian Paunescu si cine este Adrian Paunescu pentru Romania?

Doua intrebari care par simple dar care in fapt au atat de multe lucruri drept raspuns. Pentru unii Adrian Paunescu a fost Poetul. Pentru altii Maestrul. Pentru altii Adrian Paunescu a fost Cenaclul Flacara. Pentru cateva persoane Adrian Paunescu a fost si Tata. Dar indiferent ce a fost sau cum a fost cu totii ii datoram enorm de multe acestui mare om si se cuvine sa il onoram cu tot respectul si cu toata consideratia. Nu se va mai naste un alt Adrian Paunescu.

Dumnezeu sa-l ierte.

Azi dimineata la ora 07:15 inima marelui poet a incetat sa mai bata. In ultimele 48 de ore inima maestrului Adrian Paunescu s-a oprit de mai multe ori, fiind resuscitat de fiecare data pentru ca in final organismul sa ii cedeze. Diabetul cu care se lupta de mai multa vreme Adrian Paunescu i-a afectat mai multe organe vitale, medicii Spitalului de Urgenta Floreasca trebuind sa se declare infranti.

Pe 31 octombrie cu ultimile puteri, pe patul de spital, poetul a scris ultima sa poezie.

Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca.

Iti multumim Adrian Paunescu pentru tot ce ai insemnat in viata noastra.

Viaţa-i viaţă. Simplu şi doar atât. Decizia de a vedea viaţa altfel decât este ne aparţine. La fel cum ne aparţine şi planul realităţii la care ne raportăm în fiecare moment în care suntem conştienţi.

Viaţa-i viaţă. Existenţa în sine este doar o înşiruire de momente pe care reuşim să le umplem cu amintiri, sau doar momente pe care le abandonăm. Şi ne abandonăm.

Viaţa-i viaţă. Fie că reuşim să o înţelegem fie că nu reuşim, nu mai cântă a doua oară dacă nu am acceptat cântecul. Refrenul e atât de simplu: Trăieşte-o / Şi n-o judeca.

Viaţa-i viaţă. Se hrăneşte cu: „şi dacă totuşi….” şi este îndepărtată de negativismul nostru. Viaţa nu poate fi trăită decât pozitiv. Alfel este doar un film ce se derulează în faţa ochilor şi în urma căruia rămânem cu dureri de cap, infarct, accident vascular sau alte „bucurii” de acest gen.

Viaţa-i viaţă. E a noastră doar ca să o trăim. E cel mai greu să comunici cu viaţa-ţi proprie. Dar dacă nu o faci se plictiseşte şi te lasă în voia sorţii… pe care, de regulă, ţi-o fac alţii. Rămâi doar un „privitor de fereastră”. Dacă ai privi pe fereastră măcar ai face ceva. Aşa, doar…

Viaţa-i viaţă. Cu ce alegi să o îmbogăţeşti? Cu ce, şi cum o umpli? Glasul copilului tău ce spune? Glasul copilului din tine ce spune? De câte ori ţi-ai dorit să trăieşti un basm? Ai uitat? Atunci ai uitat de tine. Nu ai primit „darul” ca să îl ţii scufundat în mizerie. Şi da, doar tu ai această putere. Nimeni nu îţi poate manevra, manipula darul. Doar tu. Diamantul nu străluceşte dacă mâna potrivită nu îl scoate din pământ şi nu îl şlefuieşte. Darul este în interiorul tău. Se cheamă viaţă. Scoate-l la suprafaţă, şlefuieşte-l şi lasă-i strălucirea să încălzească toate sufletele pe care le atinge.

Viaţa-i viaţă. Ea nu ştie dacă este trăită în mod profesional sau personal. Şi nici nu-i pasă. Ţie ar trebui să-ţi pese. Îţi pasă? Dacă da, cum îţi demonstrezi acest lucru?

Viaţa-i viaţă. Şi e doar a ta. Poţi să o împarţi, dar e doar a ta.

Viaţa-i viaţă

Trăieşte-o

Şi n-o judeca.

Doar

Onoreaz-o

Şi fii fericit!

Madalina Manole a murit. Astazi, miercuri 14 iulie, ziua in care artista ar fi implinit 43 de ani, la ora 6.30 Madalina a murit. Potrivit televiziunilor si mass-media ea s-ar fi sinucis. Sotul a fost cel care a gasit-o.

Unele surse sustin ideea sinuciderii prin supradoza de medicamente avand in vedere ca in luna mai Madalina a urmat un tratament.

Conform Gazeta de Sud Madalina Manole i-ar fi lasat un mesaj de adio sotului pe telefonul mobil inainte de a se sinucide, iar conform Romania Libera sotul Madalinei Manole ar fi principalul suspect in acest caz.

Potrivit site-ului oficial al Madalinei Manole dar si potrivit Wikipedia:

Magdalena Manole s-a nascut la 14 iulie 1967, la Valenii de Munte (judetul Prahova).

A studiat chitara cu interpreta de folk Ana Tetelea Ionescu, dupa care incepe sa compuna muzica pe versurile poetilor consacrati.

Si-a facut debutul muzical la 15 ani in Cenaclul Tineretului prahovean.

A fost cea mai tanara membra participanta a Cenaclului Serbarile Scanteii Tineretului.

Intre anii 1982 si 1985, urmeaza cursurile Scolii Populare de Arta, clasa Mihaela Runceanu-Ionel Tudor si este angajata la Aeroportul Otopeni pe post de controlor trafic aerian-auxiliar.

In 1988, participa la Festivalul Mamaia cu piesa “Un om sentimental”, compusa de Serban Georgescu. Este inceputul unei colaborari de succes intre cei doi, iar Georgescu va deveni ulterior sotul sau.

In anul 1991, obtine discul de aur pentru albumul “Fata draga”.

Primeste alte doua discuri de aur pentru vanzari de doua milioane de unitati (LP si MC).

In anul 1997, prezinta alaturi de Octavian Ursulescu editia aniversara a Festivalului International “Cerbul de Aur” de la Teatrul Dramatic Brasov.

In 1997, ia fiinta Asociatia Culturala Madalina Manole cu caracter cultural si umanitar.

In 2000, obtine distinctii pentru cea mai buna interpreta pop si cea mai buna voce feminina a anului la Premiile Radio Romania si respectiv, Premiile Industriei Muzicale din Romania.

In 2000, albumul “Dulce de tot” este apreciat cel mai bun album pop de Radio Romania Actualitati.

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numara: Vino, dragostea mea, O floare pentru mai tirziu, Asta e doar viata, Te-am vazut mi-ai placut, Fata draga, Vreau sa te uit, Nu esti chiar un inger, Sa nu ma minti, Totul e pe dos, Nu-mi pasa, Nu-ti pierde curajul, Cantec pentru voi, Omul sufletului meu, Cine esti tu, Fata visurilor tale, Nu ma cunosti.Manole a scos noua albume si cateva compiilatii. Ea a jucat si in filme artistice.

Fata cu parul de foc nu mai este printre noi.

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca.

Sufletul si timpul iau decizii diferite. Doar spaţial se întâlnesc. Sufletul este statornic clipei. El rămane pe loc. Timpul este copilul rătăcitor, pierdut, regăsit, regretat sau poate chiar bucuria vieţii. Spaţiul ne oferă existenţa pentru a ne trăi timpul şi sufletul.

Sufletul mi-e timp

Şi timpul mi-e suflet

Împreună le schimb

Dar doar cu ele.

Prin ele sunt

Şi ele sunt prin mine.

Trăim împreună

Şi separat ne e bine.

Copii suntem toţi trei

Şi gemeni si fraţi

Mai mari sau mai mici

Ne suntem unul altuia

Aşa cum părinteşte ne alintăm.

Timpul, sufletul

Şi eu…

Unul şi trei,

Trei şi unul

Pe acelaşi drum şi

Simultan pe cărări diferite.

Ne suntem viaţa

Şi izvor deopotrivă

Eternitatea ne apasă

Şi ne iartă cu greu

Şi timpul şi sufletul

Şi eu….

Bucuria.

Când ai trăit ultima oară Bucuria?

Când te-ai bucurat ultima oară de …. orice?

Când ai fost ultima oară TU Bucuria?

Să poţi să priveşti şi să te bucuri.

Să poţi să miroşi şi să te bucuri.

Să poţi să guşti şi să te bucuri.

Să poţi auzi şi să te bucuri.

Să poţi atinge şi să te bucuri.

Să poţi simţi…. Şi să te bucuri.

Să te bucuri de orice şi în orice formă.

Să te bucuri pentru că nu contează.

Să te bucuri pentru că eşti.

Să te bucuri pentru că iubeşti.

Să te bucuri că respiri.

Să te bucuri pentru că poţi lăcrima.

Să te bucuri pentru bucuria din ochii fiinţei dragi.

Să te bucuri pentru un zâmbet

Bucuria.

Bucuria să îţi fie mentor, ghid şi confident.

Bucuria să te învăluie în mreajele-i nevăzute.

Bucuria să îţi reflete chipul în oglinda zilei.

Bucuria să erupă din energia-ţi interioară.

Să-ţi fie sufletul bucurie.

Să-ţi fie inima bucurie.

Să-ţi fie trupul bucurie.

Să-ţi fie fiinţa bucurie.

Să FII BUCURIA!

Să FII BUCURIA!

Să FII BUCURIA!

Să FII BUCURIA!

Să FII BUCURIA!

De credeti in esec, il veti avea.

De credeti in timizi asa veti fi

De vreti castig sigur veti esua

De neincrezator o veti porni.

De credeti ca veti pierde, va veti pierde

Caci lumea larga azi ne-a invatat

Ca pasul unu in succes e a crede -

Succesul e in mintea ta creat

De credeti ca sunteti prea mic, veti fi

Gandul aripi va trebui sa nasca

Sigur pe sine de va veti simti

Rasplata va sosi sa va cinsteasca

Victorii in viata nu obtin doar cei

Ce sunt puternici si alearga bine,

Castigul poate deveni un obicei

Pentru acel ce spune: CRED IN MINE!

Singura cetate ce nu poate fi cucerita este sufletul omului.

Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin.

Nu parasesti un ideal fara sa-i lasi ceva din fiinta ta.

E o mare primejdie sa ajungi a fi multumit de tine insuti.

Amintirea suferintelor tale pastreaz-o bine: e comoara cea mai scump platita.

Sa deosebesti intre mana ce ti se intinde ca sa te ridice si aceea care te prinde pentru a te opri.

Copiii invata bunatatea de la natura si rautatea de la oameni.

Fiecare om are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decat acela pe care e chemat sa mearga.

Cine ti-a facut o nedreptate nu ramane cu o datorie fata de tine, ci cu o pierdere fata de el insusi.

Lingusirea este plata anticipata a tradarii care ti se pregateste.

Cea mai mare minune este sa crezi ca poti face una. Restul este foarte usor.

La sfarsitul fiecarei zile socoteste nu ceea ce au facut altii fata de tine, ci ceea ce ai facut fata de altii.

Tacerea are glasul ei de intelepciune – ascult-o!

Cu tine ai intotdeauna doi tovarasi: tot binele pe care l-ai facut si tot raul.

Sa fii mandru ca stai sus numai atunci cand nu-ti e rusine sa-ti aduci aminte cine te-a adus acolo.

Scrie cu sufletul tau si reciteste cu sufletul altora.

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea.

Merita sa vizitati Casa Memoriala a lui Nicolae Iorga, aflata in orasul Valeni de Munte judetul Prahova. Veti descoperi o farama din ceea ce sunteti.

Noaptea se frânge prin inima tăcerii

Asemeni clopotului ascuns de credintă.

Fulgerele ochilor care nu văd

Pogoară în sunet de clopot.

Auzul înfierbântat de căldura gheţii

Se topeşte în ecouri de val.

Eu prin mine şi deasupra

Mă prăbuşesc prin ceruri

Spre înalt!

Necunoscuta care se vindea,

N-a vrut să-mi spună în prima zi, cine era,

Dar fiindcă ea aflase cine sunt –

Poetul poreclit “ Fluieră vânt “

Şi fiindcă mă ruga stăruitor

Să-i fiu şi eu din când în când

                                      cumpărător,

Sinceritatea ei m-a-nduioşat

Si-n cadrul preţului fixat –

Un preţ absurd,

Ridicul

Şi meschin,

Cu care-aş fi băut un kilogram de vin –

M-am îmbătat de gura ei

Şi-am adormit

Pe laurii idilelor lui Theocrit

Dar vai !…

Necunoscauta care se vindea

Nu numai mie, dar şi altora !…

Şi azi, un ciocoi

Iar mâine, un calic,

O cumpărau la fel – mai pe nimic –

Căci ea – flămândă veşnic – se grăbea

Să-şi vândă gura dulce, ca la tarapana !…

Eu singur doar, nu m-am sfiit să-i spun–

Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun –

Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,

Necunoscuta s-a spălat pe mâini, cu preţul meu…

Şi-atunci,

De teamă să n-o bat,

Sau s-o ucid

Şi s-o ascund sub pat –

Deşi-o iubeam, am renunţat la ea

Şi n-am mai vrut să ştiu cine era !…

Dar intr-o zi cu ploaie şi cu vânt,

Necunoscuta care se vindea,

S-a dat la fund ,

Şi-a dispărut…

Şi nimeni n-a mai întrebat de ea,

De când intrase parcă, în pământ,

   Cu numele-i mereu necunoscut…

Şi totuşi , Eu

Am întâlnit-o iar,

Dar nu ca altădată, pe trotuar

La cafenea,

Sau în tramvai…

Am regăsit-o-n ziua de-ntâi mai

Ascunsă de un sfert de veac, într-un sertar

În care sta de veghe, cuminte

Şi aştepta

O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea !…

Dar ce păcat –

Că regăsirea ei m-a-ndurerat

Şi-n loc s-o mai sărut

Cum aş fi vrut –

Am început să plâng cu-adevărat !…

Necunoscuta care se vindea,

De data asta, nu mai era Ea –

Era doar vechea ei fotografie

Pe care mi-o dădu-se numai mie !…

Şi-acum,

Cred c-aţi ghicit cine era

Necunoscuta care se vindea

Era chiar tinereţea mea !…

 Ion Minunescu

Arunc steaua precum bumerangul

ca atunci când se va întoarce

după ce va fi văzut atâtea lumi

să mă recunoască şi să fie tot a mea!