Ne alegem drumul în viaţă. Din păcate sau din fericire unul singur ne va fi drum. Restul sunt curbe sau răscruci, dar drumul este acelaşi şi continuă până când brusc sfârşeşte în neant.
De la părinţi primim viaţa şi ceea ce suntem. Noi alegem însă ceea ce devenim. Drumul. Fiecare are drumul său. Unic. Când vine vremea discernământului, fie că vrem fie că nu, trebuie să alegem încotro ne vom îndrepta paşii. Oricând putem coti spre o altă direcţie, dar de întors nu ne putem întoarce.
Răsărit sau asfinţit. Unul şi acelaşi dar în momente diferite ale aceluiaşi drum.
Unii aleg un drum în exterior, alţii în interior, acelaşi lucru. Lumile nu diferă. Diferă doar circumstanţele prin care le privim şi le separăm. Noi.
Drumul ………
The world is a stage…..and each must play a part……..
Vă mulţumim Doamnelor că ne sunteţi alături chiar şi când nu vă merităm. Vă multumim Doamnelor că ne ajutaţi să fim. Vă mulţumim Doamnelor că existaţi.
Mărţişorul nostru pentru voi Doamnelor este chiar inima noastră.
În fapt, ca să nu fim egoişti, VOI Doamnelor sunteţi MĂRŢIŞORUL nostru.
Trăim într-o lume pe care o ştim cu toţii. Sau poate nu! Este atât de uşor astăzi să te pierzi în impresii. Ai impresia că le ştii pe toate.
Dacă ieri trăiam într-o lume a basmelor şi a culturii, astăzi trăim înr-o lume în care lucrurile se exprimă cu totul altfel.
Ieri făceam copii xerox după tot ceea ce ne pica în mână, astăzi plini de lene dăm un download pe internet, asta aşa doar pentru că avem cont.
Ieri încercam să ne cream un nume, o identitate prin ideile exprimate, prin exploziile undelor cerebrale, astăzi fără un cont google sau yahoo nu avem nicio identitate. De fapt astăzi este o concurenţă acerbă între a avea cât mai multe id-uri pe cât mai multe platforme web.
Ieri recitam poezii şi excelam în comentarii literare, astăzi trebuie să existăm în cât mai multe spaţii virtuale.
Ieri „O mie şi una de nopţi” astăzi hi5 şi facebook. Cultura devine twitter.
Ieri vorbeam de cultura rusă versus cea franceza sau britanică sau americană, astăzi vorbim despre Tila Tequila dacă are sau nu chiloţei. Cine e Tila Tequila şi cum de eclipsează ea fantastica ştire conform căreia în contextul taxei auto Wilmark a devenit cetăţean român?
Astăzi pentru a exista trebuie să ai blog. Să faci parte din blogosferă sau blogosphere.
Ieri alergam după James Clavel sau „Istoria literaturii române” astăzi accesăm on lineclick sau cancan. Astăzi toţi avem o adresă de tipul: .ro, .com, .net, etc. Oh şi era să uit. Dacă nu te vezi pe youtube nu ai existat. Ai trăit degeaba. Youtube, facebook, hi5, blog, twitter, google, yahoo sunt spaţiile tale în care îţi poţi construi identităţi. Nu o faci, …., mai devreme sau mai târziu prezentul te va şterge: delete, erase.
Alergând printre atâtea Oana Zăvoranu, Mihaela Rădulescu, Sexi Brăileanca, Alina Plugaru, Andreea Marin, Gina Pistol, etc, nu mai avem timp să vedem realitatea: cultura intră în faliment. Nesesizată de nimeni, parcă considerată chiar o ruşine existenţială, se scurge printre noi ştirea conform căreia Editura Nemira – cere falimentul.
Anul acesta printre atâtea efecte ale crizei, se pare că, asistăm şi la prăbuşirea pieţei de carte.
Poate mulţi vor numi asta evoluţie. Să dea Domnul aşa să fie.
Oricum pe internet, google, bloguri, facebook, hi5, twittere, click, cancan, găsiţi atât de multă cultură încât nu îţi mai pasă de falimentul lui Shakespeare.
O poveste nemuritoare ce a incantat si fermecat o multime de copii dar si de adulti. O legenda mereu vie. Poate cea mai frumoasa lectie de viata a culturii universale. Laponia sau Tara lui Mos Craciun este considerata a fi de departe cel mai frumos si mai magic loc de pe pamant. Taramul miracolelor.
Sunt convins ca fiecare dintre noi cunoaste si traieste basmul lui
Mos Craciun.
Cum ai descrie TU in cateva cuvinte povestea Mosului?
Cum ai descrie TU in cateva cuvinte povestea Mosului?
Campania agricolă s-a încheiat. Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale s-a încheiat şi ea. Roadele ei însă vor fi culese cu mult înaintea celeilalte. Mai exact astazi. Mai sunt doar câteva ore şi vom afla cine va fi preşedintele României pentru următorii 5 ani: Traian Băsescu sau Mircea Geoană.
A fost o campanie urâtă, dar meritată. Aici este momentul evoluţiei noastre sociale aşa că ne-am comportat precum suntem. Ambii candidaţi nu au altă scuză pentru modul în care s-au comportat şi pentru modul în care şi-au condus campaniile prezidenţiale. Doi fraţi gemeni Traian Băsescu şi Mircea Geoană priviţi faţa-n faţă sunt extrem de diferiţi. Atât de diferiţi încât nu mai pot fi confundaţi. Şi-au disputat totul. Inclusiv întâietatea. Cine este fratele geamăn mai mare? Cine a ieşit primul? Şi paradoxal acum Traian Băsescu şi Mircea Geoană îşi discută întâietatea, adică cine va ieşi primul. Nu-i frumoasă viaţa? Nu sunt necunoscute căile Domnului? Căile Cardinalului devin din ce în ce mai uzuale.
6 decembrie 2009. Zi de sărbătoare. Astăzi este ziua Moşului. A lui Moş Nicolaie. Astăzi românii îşi aleg preşedintele. Şi conform tradiţiei vom primi fie dulciuri fie o nuieluşe.
Ce frumoasă e viaţa în România! Ce şansă extraordinară avem să trăim în România! În oricare altă ţară am fi fost în pierdere.
Eşec total la Eurovision. Poate am fost şi noi de vină, poate interpretarea noastră nu a strălucit, dar încă o dată se demonstrează că jocurile politice dictează şi în spectacolele „de artă”.
Norvegia a trebuit să câştige. Poate a fost corect, poate au fost doar jocurile jucate aşa cum trebuiau. Norvegia şi basmul au câştigat Eurovisionul.
Şi totuşi lumea a fost creată pentru a ne reaminti că suntem oameni, că suntem buni, frumoşi şi minunaţi.
Sărbătorile au rolul principal de a ne reaminti ce suntem şi cum trebuie să fim.
Sărbătorile pascale, sărbătoarea paştelui, Paştele reprezintă un astfel de moment în care putem arăta cum suntem cu adevărat. Ne putem arăta chipul minunat pe care părinţii ni l-au dat prin darul vieţii.
Aş face totul pentru dragoste. In numele iubirii viata devine pasiune pura. Existenţa noastră se transformă într-o melodie. Fiecare are propria sa melodie care îl defineşte. Putem trăi la intensitate maximă o mulţime de melodii care ne creează o mulţime de stări dar doar una ne defineşte. Doar una ne exprimă prin trăirea absolută.
Aş face orice pentru dragoste. O viaţă întreagă dedicată iubirii.
Să simţi cum curgi prin propiile vene fiind propriul sânge în ritmul melodiei tale. Să fii definit de un singur cuvânt. Dacă ajungi să trăieşti această stare poţi afirma că ai atins cunoaşterea de sine.
După mai bine de zece ore cat a durat operaţia Cristi Minculescu poate începe să zâmbească din nou. Transplantul de ficat de la soţia sa a reuşit. Solistul trupei Iris se poate bucura acum de o nouaă viaţă alături de soţia şi copii săi, alături de membrii trupei Iris şi prietenii care i-au stat alături..
Ne bucurăm pentru tine Cristi şi te aşteptăm cu drag să revii pe scenă.
Un artist remarcabil si un om extraordinar, Cristi Minculescu, solistul trupei Iris, se va opera mâine 24 martie în Germania.
In varsta de 50 de ani, el sufera de o boala ereditara, polichistica hepato-renală, necesitând o intervenţie de specialitate departe de cei care îl iubesc şi îl aşteaptă.
Cristi Minculescu reprezintă un model de artist reuşind să se impună alături de formaţia sa în faţa timpului, dar mai ales în faţa publicului care de la an la an îi îndrăgeşte mai tare. Este imposibil să asculţi o melodie a trupei Iris fără să fii subjugat de trăirea exprimată de vocea inconfundabila a lui Cristi Minculescu dar mai ales fără să începi să trăieşti stările pe care acesţi artişti le crează.
Cristi Minculescu trece acum printr-un moment extrem de dificil. Haideţi să îi fim alături şi să ne rugăm pentru însănătoşirea sa.