Ce politica practica Basescu?

Ca si dumneavoastra privesc cu o usoara stare nedefinita evenimentele din ultimile 3 saptamani: protestele din Piata Universitatii si din toate celelalte mari orase ale tarii.

Privesc de asemenea consternat prin prisma neputintei de a intelege justificabil reactiile si raspunsurile celor impotriva carora se indreapta protestele: Basescu, Boc si PDL.

Cred ca ma aflu in postura in care poate alaturi de multi dintre dumneavoasta simt ca sunt luat de “prost”. Simt ca inteligentele mele oricum ar fi ele evaluate de diferite teste sunt insultate prin fiecare gest sau afirmatie sau chiar si lipsa de reactie din partea celor pe care nu mai vreau sa ii pomenesc.

Cum te simti TU cel care traiesti aceste momente ale istoriei?
Care crezi ca va fi finalitatea acestor proteste?
Cat crezi ca mai putem suporta noi romanii aceasta stare?

(www.gandul.info)

Functia nescrisa a managementului,

sau ce ar trebui un manager sa aiba inainte de a sti ce trebuie sa faca ca si manager.

Am auzit cu totii vorba: “teoria ca teoria dar practica ne omoara”. Urmare a acestei constientizari generale toate stiintele, inclusiv cele economice, au devenit extrem de pragmatice. Doar stiintele considerate ca fiind orice altfel de manifestare intelectuala dar nu stiinta, au apelat si la alte aspecte complementare. Unul dintre acestea este vital fie ca vorbim de management, sau de coaching, sau de leadership, sau de training, mentoring sau orice altceva ne trece prin cap: pasiunea.

Veti spune – dar stiam acest lucru, nu este nicio noutate, ci dimpotriva. Da, la nivel declarativ toti stim. Practic insa uitam ceea ce stim. Orice manager va spune ca motorul principal al activitatii sale de management il reprezinta pasiunea. Dar nici el nu crede ceea ce spune. Pentru cei mai multi manageri motorul principal il reprezinta banii obtinuti pentru functia respectiva, respectul si aprecierea in societate sau – si acest lucru nu il spun – frica de a nu ramane fara slujba.

Pasiunea este functia nescrisa a managementului.

Fara pasiune nu exista poezie. Fara poezie nu exista arta. Fara arta nu exista management. Fara management nu exista managerul. Si totusi…

Doar la nivel declarativ pasiunea mai starneste constientizarea, logica, emotia si actiunea.

Vreau sa ma contraziceti sau sa ma completati.

Este sau nu este pasiunea functia nescrisa a managementului?

De ceva vreme Antena 1 ne-a familiarizat cu o noua emisiune incendiara de vara si anume “Vaporul Iubirii”. In fiecare duminica seara incepand cu ora 20:20 Pepe ii asteapta pe cei care sunt targetati sa vizioneze intamplari si aventuri cu vedete in croaziera. Dragoste, eventual sex, lux, croaiera de lux, etc se considera a fi ingrediente ale unei retete de succes. Vom vedea….

Ai vazut aceasta emisiune? Ce parere ai?

Cum ne cresc copiii nostri?

Toată lumea ce a depăsit pragul alergărilor și a intrat pe calea împlinirii prin creație este extrem de preocupată să impună în viața celor presupuși dependenți lipsa propriei experiențe.

Suntem imaturi în maturitatea noastră atât de departe de a fi deplină. Unii sunt mai talentați în a disimula realitatea interioară. Cu toții ne naștem cu sămânța judecării indiferent ce părere avem și o folosim involuntar prin forța cu care aceasta ne dictează comportamentul. Declarăm în fapt că folosim doar autojudecarea iar în realitate ne axăm pe comparații. Pai ce comparăm și cu ce?

Unii dintre noi am devenit părinți, alții sunt în curs de a deveni iar o parte, din varii motive, se confruntă cu lipsa unor astfel de momente în viața lor. Unii dintre noi părinții avem deja ceva experiență de câțiva anișori buni în această profesie. Oricât de mult am vrea să fim imparțiali amprentele noastre se găsesc în tot ceea ce reprezintă copii noștri. Și ceea ce vrem să ascundem mai mult este tocmai ce ne-a lipsit în propria copilărie. Altfel spus tot ce am vrut să facem sau să fim și nu am putut încercăm să trăim prin ceea ce impunem copiilor noștri.

Oare copilul nostru ar vrea să fie una sau alta sau să facă diferite lucruri sau suntem noi părinții cei care vrem aceste posibilităti…?

Stiati ca in Grecia calatoria cu metroul e gratis? Sau ca statul pierde din evaziune, anual, peste 1,6 miliarde de euro si s-a ajuns la situatia halucinanta de a urmari din elicopter cine nu-si declara piscinele ca sa evite plata impozitelor?

Metroul din Atena este o placere. Are aer conditionat, cu plasme ce intretin buna dispozitie a pasagerilor, iar trenurile vin si pleaca intotdeauna la timp. Si totul e gratis pentru toti cei 5 milioane de locuitori ai capitalei Greciei.

Acesta este exemplul de la care pornesc jurnalistii de la Daily Mail cand analizeaza cauzelor care au stat la baza situatiei financiare dezastruoase in care se afla Grecia la ora actual.

“O cultura a lacomiei, a evaziunii si a risipei scandaloase”, asa caracterizeaza ziaristii britanici principala cauza care a dus la dezastrul financiar din Grecia.

De ce e metroul gratis?

Nu exista turnicheti care sa blocheze intrarea sau sa permita iesirea din impresionanta retea subterana a metroului din Atena, iar cetatenii sunt in schimb rugati sa “valideze” tichetele inainte de imbarcarea in trenuri. Putini se sinchisesc insa de asta pentru ca nimeni si nimic nu-i obliga.

Nu e nicio surpriza: a fi risipitor cu banii la scala Herculeana – de la proprietarul celui mai mic magazin, pana la personaje importante din lumea politica si oameni de afaceri marcanti – a devenit parte din viata Greciei, la fel ca ouzo sau maslinele.

Mai mult decat atat, pe langa faptul ca nu platesc nimic pentru biletele de metrou, grecii nu au platit niciun cent din pretul de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox. 1,6 miliarde de euro) cat a costat construirea metroului. Acesta a fost, dupa cum scriu jurnalistii britanici “un cadou” din partea Uniunii Europene pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2004. La acea data era binecunoscut traficul rutier infernal din capitala Greciei.

Caile ferate: salarii de lux, venituri de 80 de milioane de lire (aprox. 89,05 de milioane de euro), cheltuieli de 500 de milioane de lire (aprox. 556,6 de milioane de euro)

Pe langa acest “cadou” mai este un aspect deloc de neglijat in conditiile actualei crize economice. Salariul mediu al angajatilor de la caile ferate grecesti este de 60.000 de lire sterline pe an (aprox. 66,788 de euro). Desi se obtin 80 de milioane de lire (aprox. 89,05 milioane de euro) din vanzarile de tichete, pentru cei care nu sunt locuitori ai Atenei, cheltuielile companiei se ridica la 500 de milioane de lire anual (aprox. 556,6 milioane de euro).

“Avem o companie de cai ferate care este falimentara, fara niciun dubiu. Si cu toate astea, nu e singura companie din Grecia care are asemenea salarii”, a declarat fostul ministru grec al finantelor, Stefans Manos.

Evaziunea fiscala vazuta din elicopter

“Mii de locuitori din nordul Atenei au fost identificati cu ajutorul elicopterului ca detin piscine si nu platesc niciun impozit, cum ar trebui. 300 de “fraieri” le-au declarat. Restul gasesc metode ingenioase ca sa scape de un Fisc sub-dimensionat si care oricum inchide ochii in fata acelora care nu vor sa plateasca taxele si impozitele. Guvernul a publicat o lista cu 70 de doctori care au inselat statul cu sume uriase, dar un oftalmolog a declarat la un post de radio ca “numai prostii platesc taxele”. “Prostii de europeni, poate”, scriu la randul lor jurnalistii de la The Telegraph.

Cei care colecteaza taxele se plang ca datornicii platesc 20% din sume si apoi dispar. Economistii estimeaza ca cei din sectorul privat suporta greul, in timp ce angajatii de la stat scapa fara sa plateasca.

Maseurii si cofetarii se pensioneaza la 50 de ani

In mod ridicol, dupa cum scrie Daily Mail, maestrii cofetari, prezentatorii de radio, frizerii si maseurii din baile cu abur se numara printre cele 600 de profesii in care este permisa pensionarea la 50 de ani, cu o pensie de stat care reprezinta 95% din salariul anual castigat in ultimele 12 luni de munca.

Uluitor, doar 5.000 dintre cei 12 milioane de greci admit ca au salarii anuale de peste 90.000 de lire sterline (aprox. 100.000 de euro).

Cum s-a ajuns la colapsul financiar?

Daily Mail puncteaza ca “Grecia s-a bazat prea mult pana acum pe banii proveniti de la Uniunea Europeana, in special pe cei veniti din tarile nordice, foarte bogate. Grecia a practicat acest sistem din 2001 cand a intrat in UE. Fondurile au curs catre Grecia din toata Europa, iar grecii au inceput sa cheltuie de parca nu ar mai fi existat ziua de maine. Banii au “inundat” toate sectoarele vietii publice. Ca rezultat, de pilda, sistemul educational grecesc are de patru ori mai multi profesori per elev decat Finlanda, care este tara cu cel mai inalt nivel de educatie din Europa”.

“Daca grecii ar fi strans cureaua mai mult si ar fi platit taxele catre propriul stat, poate acum, votantii europeni nu ar mai simti aceeasi aversiune fata de ei”, concluzioneaza Daily Mail.

Primit pe e-mail.

Nimic nu dovedeste mai concludent capacitatea uni om de a-i conduce pe ceilalti decat ceea ce face zi de zi pentru a se conduce pe sine insusi.

Thomas J. Watson

Intr-o lume inghesuita, buchisita de nelinisti, speranta moare ultima. Este vorba de realitate, utopie sau kitch?

Cum esti tu fata de lumea in care iti traiesti viata?

Cum poti castiga bani in Romania? O intrebare care devine din ce in ce mai fervent un fel de chestiune a zilei. Toata mass-media si toata opinia publica vorbesc doar despre faptul ca din ce in ce mai multi romani sunt nemultumiti si nefericiti de modul in care traiesc, de modul cum sunt tratati in Romania. In opinia acestor asa numiti specialisti romanul nu are niciun motiv pentru a mai ramane in tare lui. Am tot urmarit repoartaje tv, diferite emisiuni cu exodul medicilor romani in tarile Uniunii Europene si despre cat de repede au reusit sa se integreze, sa isi gaseasca un loc de munca si sa se realizeze. Practic conform tuturor acestor declaratii in exteriorul Romaniei nu ai nevoie decat de maximum un an pentru a te realiza, pentru a deveni un alt om, pentru a avea o alta viata, viata pe care ti-o doresti.

Ce m-a surprins si inca ma surprinde in mod neplacut este ca noi romanii nu stim decat sa ne luam peste picior, sa facem haz de noi insine, sa ne vaitam, sa ne lamentam si sa asteptam ca universul si lumea sa ne rasplateasca pentru faptul ca existam. Nu am auzit in toti acesti ani de solutii concrete prin care romanii sa castige bani la ei acasa si sa nu mai fie nevoiti sa migreze. Nimeni nu este preocupat de aceste aspecte desi toti sunt preocupati in mod obsesiv de functiile politice, de functiile in stat, chiar si asa reduse cu 25%.

As vrea sa aud pe cineva care in mod concret isi asuma responsabilitatea de a spune: uite asa se pot face bani in Romania, uite asa puteti castiga suficient ca sa refuzati mirajul exteriorului. Lumea este pentru placeri, pentru a iti cheltui banii plimbandu-te prin ea, dar in Romania poti castiga bani frumosi. Poti fi liber financiar lucrand si trainind in Romania.

Asta mi-as dori sa aud.

Tu crezi ca se pot castiga bani in Romania? Cum? Ai o solutie?

Am trecut cu siguranta fiecare dintre noi prin momente in care ne-am spus: “Mai bine nu ma gandeam la asta” sau “Mai bine nu spuneam tot ce mi-a trecut prin cap”.

Sunt ganduri normale generate de ganduri normale. Reactiile noastre la gandurile pe care le avem nu pot fi catalogate intotdeauna ca raspunsuri.

In planul realitatii cu totii ne amputam din cand in cand sau de la caz la caz gandurile. Le si reprimam tot de acelasi numar de ori. A nu se face confunzie intre amputare si reprimare. Fiecare avem propriile motive, dar in general lipsa increderii in sine este cea care genereaza astfel de stari conflictuale, astfel de emotii halucinogene.

Care este motivul tau pentru care ti-ai amputat sau ti-ai reprimat cel mai adesea gandurile?

Oamenii măreţi sunt varianta îmbunătăţită a unor oameni mărunţi; destinele măreţe sunt amplificarea unor destine normale. (Wilfred A. Peterson)

Fiecare persoană este genială. (Bob Richards)

Oamenii sunt concepuţi pentru împliniri, creţi pentru succes şi înzestraţi cu seminţele măreţiei. (Zig Ziglar)

Ne putem stabili un nivel în viaţă.

Oamenii cuminţi se adaptează mediului. Cei îndrăzneţi adaptează mediul pe măsura lor; prin urmare, progresul nu se bazează decât pe eforturile acestora din urmă. (George Bernard Shaw)

Ceea ce facem este revărsarea a ceea ce suntem şi, atâta timp cât sinele interior se dezvoltă şi devine concentrat, viaţa noastră exterioară se îngrijeşte de sine. (Philip Baker)

Suntem înzestraţi şi putem fi măreţi. Depinde doar de caracterul pe care îl adoptăm în prezentarea noastră personală. Se zice că adevăratul caracter al omului se vede atunci când este singur.

Cum priveşti măreţia? Crezi că face vreo diferenţă între oameni? În ce sens: negativ sau pozitiv?

Pe vremea tineretii noastre un film intitulat “Propunere Indecenta” facea furori.

Ti-ai imprumuta sotia o noapte unui strain pentru un mlion de dolari?

Fii sincer.

Crezi ca ea ar accepta? Care crezi ca este pretul ei?

Privim în jurul nostru şi ne lovim de paradoxuri. De lucruri neexplicate, de stratageme de viaţă neelucidate, de faptele noastre inexplicabile. Acelaşi lucru generează fie succesul fie eşecul. Poţi înflori sau te poţi ofili comportându-te în acelaşi mod. Da, atitudinea îşi are rolul bine definit. Şi totuşi, …, parcă ar mai fi ceva. O doză de manifestare. O doză de ceva nedefinit. Poate nebunie. Poate inconştienţă. Poate teribilism. De câte ori nu am ajuns la concluzia că am fost inconştienţi când am făcut un anumit lucru mai ales dacă ne bucurăm de rezultat atât de tare încât suntem surprinşi de noi înşine.

Sistemele de valori s-au răsturnat. Poate că abia acum au revenit la normal. Ca să reuşeşti în viaţă indiferent ce îţi propui să faci, ai nevoie de curaj. Sub diferite forme, dar ca stimulent el trebuie să existe. Şi de la caz la caz acest curaj poate să se nască din inconştienţa sau teribilismul nostru. Simţim nevoia să facem ceva, încep furnicăturile să îşi facă de cap pe sub pielea noastră, spiriduşii aleargă de la o ureche la alta instigându-ne, palmele se răzvrătesc şi ne transpiră involuntar, …. şi în lipsa lui visul nebunesc se năruie înainte de a se naşte. Doar dacă avem acea doză de inconştienţă. Doar dacă, indiferent şi mai ales datorită vârstei, acceptăm teribilismul ca formă de exprimare. Să ai încredere în inconştienţa ta, în teribilismul tău, poate de foarte multe ori să îţi îndeplinească dorinţele nerostite.

Impulsul inconştient sau teribilist poate reprezenta scânteia vieţii tale atunci când răscrucea te intersectează.

Ce crezi despre inconştienţă şi teribilism?

Oare le poţi accepta în viaţa ta?

Ai acţionat vreodată astfel?

Arunc şi înalţ sentimentul până în înaltul pământului. Centrul îmi fixează busola în toate direcţiile, asemeni drumurilor celebre care se reuneau într-un oraş.

Privesc în faţă întorcându-mi privirea către cel care îmi suflă în ceafă neliniştile sale fericite.

Suntem aceiaşi chiar dacă vrem să părem diferiţi. Suntem măcinaţi deşi ne găsim forţa de a zâmbi.

Seninătatea unui om denotă cea mai mare frământare. Calmul stresează cel mai tare.

Citeam undeva aceste rânduri, polemice dar fără drept de apel:

Îndoiala vede obstacolele;

Încrederea vede calea.

Îndoiala vede întunericul nopţii,

Încrederea vede lumina zilei.

Îndoiala se teme să facă vreun pas,

Încrederea se avântă spre înalţimi.

Îndoiala întreabă: „Cine poate crede?”

Încrederea răspunde:”EU”

Poate doar Shakespeare când fuge de a lui Femeie Îndărătnică, mai vede soarele când luna e pe cer.

Ne-am obişnuit deja să trăim şi să ne exprimăm viaţa prin antonime. Mai ales sentimentele se exprimă cel mai bine prin intermediul sugestiei si descrierii opusului.

Fiecare om este dominat în mod preponderent de o pereche de antonime.

Care este perechea ce te defineşte pe tine?

Pornim la vânătoare îmbrăcaţi la fel.

Neechipaţi.

Ai zice că suntem pregătiţi pentru altceva.

Viaţa în sine e o vânătoare. O vânătoare de scopuri şi de realizări. Pentru cei care vor să vâneze, să fie vânători şi să se bucure de trofeu. Pentru ceilalţi este ceva ce nu înţeleg, dar dacă toţi aleargă înseamnă că aşa stau lucrurile. Aceştia sunt gonacii, adică cei care muncesc şi aleargă pentru vânători, astfel încât cei din urmă să se bucure de pradă, dar mai ales să intre în analele istoriei vânătoreşti. Gonacii se duc acasă şi atârnă pe perete coada prăzii, în timp ce vânătorii îşi etalează capul proaspătului tofeu. O colecţie întreagă în aşteptarea Cerbului de Aur. Trofeul suprem.

Surprinzător este, sau poate nu, că nimeni nu s-a născut gonac sau vânător. Toţi au văzut lumina zilei la fel. Dar, doar unii au ales adrenalina, în timp ce alţii au ales alergatul. Şi astfel unii devin preocupaţi de ecipament, dotări, unelte, pentru a-şi spori şansele, se antrenează, studiază, aplică, în timp ce alţii devin bucuroşi că pot să alerge pentru o coadă.

Ce ne determină să renunţăm la Cerbul de Aur,

trofeul suprem,

pentru o eventuală coadă de cerb obişnuit?        

TU ce eşti: gonac sau vânător?

Conform Wikipedia:

Amway este o companie de vânzări directe care folosește multi-level marketing pentru a-și promova produsele. Compania a fost înființată în anul 1959 și comercializează cosmetice, bijuterii, electronice, suplimente alimentare și asigurări.

Cifra de afaceri în 2008: 8 miliarde USD

Ce crezi tu despre Amway? Ce stii Tu despre Amway?

Poate fi Amway o solutie pentru o viata mai buna, pentru aceasta perioada de criza?

Intelligence for sale.

First of all let me ask you: do you need intelligence? Do you have enough? Is there ever enough?

What if you would have the possibility to buy intelligence? Or the chance? One thing is possibility other is chance.

What king of intelligence would you need? What type? For what purpose?

As everything in life the answer seems easy but in fact is difficult. We all need extra intelligence. But there are some of us that even if they would obtain extra intelligence they would not know what to do with it. You need intelligence to realize that you need more but conditioned by the fact that you know what to do with it.

What is the use of the intelligence? What is it needed? It is vital for us?

How much would you pay for an hour of intelligence? Or for an advice or tip or however you would call it?

If your life would depend of what you don’t have enough how much would you pay for the rest?

Can buying intelligence create addiction? If so would you accept it?

Why do you need intelligence?

I have some for sale. Are you interested?

Normalitate sau nu. Toata lumea se intreaba. Care este rolul acestor aparitii …, a acestor fotografii? Ce bariere au fost depasite?

Putem vorbi de poze normale, poze decente sau de poze sexy, poze porno?

Cum comentezi?

Acceptabilitate. Un cuvant care nu este chiar atat de usor de rostit daramite de inteles. Intrebarea este, avem de a face cu un pleonasm sau cu un paradox. Ma refer la faptul ca, daca am inteles un lucru inseamna automat ca l-am si acceptat sau doar i-am deslusit un sens cu care pot sau nu fi de acord?

Este ca si cum as intreba daca filozofia are vreun aspect pragmatic? Are?

Acceptabilitatea este influentata exceptand latura umana si de repetabilitate. Ar fi posibil oare ca vazand un lucru cum se tot repeta sa il accept, chiar daca la nivel emotional nu il sustin? Dar oare emotionalul are vreo influenta in acceptabilitate?

Gandim. Si daca gandim insemna ca ne intrebam sau macar ca punem sub semnul intrebarii aspectele asupra carora gandim? In viata importante sunt intrebarile si mai putin raspunsurile. Dar, daca gandesc pot sa consider un lucru acceptabil ca si prima impresie, drept inacceptabil ca si decizie finala? Oare ar trebui sa mai pun sub semnul intrebarii prima impresie?

Care ar trebui sa fie prima acceptabilitate din viata fiecarui om? Care ar trebui sa fie primul lucru in viata ta pe care ar trebui sa il accepti? Putem accepta tot ce se intampla in jurul nostru sau in viata noastra, dar daca nu ne acceptam pe noi insine restul este doar o iluzie a acceptabilitatii. Mai degraba toate celelalte definesc fara voia lor in fapt inacceptabilitatea. Unde se invart valorile noastre. Stiute si nestiute. Constientizate sau nu. Unde? Care marja ne influenteaza mai mult: cea a aceptabilitatii sau a surorii ei infidele inacceptabilitatea? De ce ar trebui sa ne incadram intr-o marja sau alta? De ce nu putem fi originali?

De ce trebuie sa gandim?

Toata lumea poate sa defineasca diferitele notiuni sau evenimente din viata proprie, dar nu toata lumea poate sa gandeasca. V-ati gandit cat de usor va planificati vacanta in comparatie cu gradul in care va planificati viata?

Intrebari. Tot farmecul vietii consta in a iti pune in permanenta intrebari. Este un puzzle. Sau un sudoku. Depinde cum vrei sa definesti acest aspect.

Acceptam o anumita conduita si apoi influentati de factori independenti de vointa noastra acceptam ceea ce era inacceptabil. Mai putem vorbi de constiinta?

Imi pot accepta constiinta si gandirea, sau sunt inacceptabile pur si simplu pentru ca ma fac sa ies din randul lumii?

Ce crezi tu despre acceptabilitate in viata ta?

Ultimul video erotic romanesc. Actorii cei mai scoliti in domeniul pornografiei se reunesc pentru a da nastere acestei capodopere. Imagini fierbinti desprinse direct din realitate.

Cancanul scenei politice romanesti ne tine cu sufletul la gura de mai bine de douazeci de ani. Meritul special ii revine lui Basescu un om ce si-a castigat rolul in istorie drept cel mai dur bufon de curte veche.

O latura mai putin nuantata a clasei politice romanesti este cea a scandalurilor sexuale. Nu ca latura erotica nu ar fi prezenta intre atatea frumuseti exacerbate ce populeaza universul misoginist al celor ce se autoconsidera politicieni. Dar in mod real nu asistam nici la telenovele erotice si nici la dezvaluiri sexuale. Doar cativa copii de bani gata mai tin paginile de cancan ale ziarelor si revistelor. Din cand in cand cate un zvon gen: femeile din viata lui Basescu mai incearca timid sa ne lumineze asupra somnului atat de adanc al marilor ganditori politici. Iorga si Maiorescu si-ar lua notite de la Basescu daca ar mai fi in viata.

Credeti ca in Romania de azi vom putea asista la un Watergate sau la o clintoniada…? Credeti ca avem personaje politice capabile sa ofere un scandal sexual?

Orice om cu capul pe umeri va considera că este absolut firesc ca în Univers să mai existe şi alte civilizaţii cu excepţia celei pământene. În concluzie răspunsul ar trebui să fie deja cunoscut. Dar oare suntem singuri?

Privind sincer realitatea din jurul nostru vedem că este preconcepută. Ceea ce stim are ca bază ceea ce am presupus, ceea ce am preconceput plus necesitatea umană de a defini.

Omuletii verzi nu sunt oare o inventie a materiei cenusii a geniului uman, mai ales daca ne gandim ca savanti apartinand unei natiuni europene au populat o zona a continentului american pentru a crea si chiar au reusit sa creeze primele farfurii zburatoare? Primele UFO-uri. Cum ar fi daca am descoperi intr-o zi ca in UFO sunt oameni ca si noi care au iesit la o “plimbare”.

Aş folosi un cuvânt aparţinând maestrului de drept creator: “Propagandă” – “Cu cât mai mare este minciuna cu atât mai tare va fi crezută.” O afirmaţie tulburătoare. Este însă şi corectă? Este reală?

Dacă Lumina şi Întunericul au pus bazele Creştianismului, dacă Templierii şi băncile lor au pus bazele Capitalismului şi ale sistemului bancar centralizat, dacă Arienii au pus bazele adevăratului Marketing, dacă toţi şi toate inclusiv Sionul sunt Masoni şi dacă totul este minuţios controlat, ATUNCI oare ce cream noi în fiecare zi? Noi ne construim prezentul şi viitorul sau el este deja conform scenariului stabilit, şi bun de tipar cu mulţi, mulţi ani înainte?

Suntem singuri?

Oare Forţa Supremă este Propaganda?