Anunt angajare

Căutăm oameni cu experienţă = Trebuie să ţii locul a trei persoane care au plecat
- Bune abilităţi de comunicare = Şefii comunică, tu asculţi, încerci să înţelegi ce vor să spună, apoi execuţi şi te rogi să fie bine
- Se cer abilităţi de conducere = Vei avea responsabilităţile unui şef, însă bani ioc şi respect deloc
- Rezistenţă la stres = În firmă este un haos perpetuu, iar tu va trebui să te descurci singur
- Salariu competitiv = Rămânem competitivi, plătind mai puţin decât concurenţii noştri
- Alătură-te echipei noastre dinamice = Nu avem timp să te instruim, deci va trebui să te descurci singur
- Ţinută obişnuită = Nu te plătim prea mult ca să vii îmbrăcat la patru ace; totuşi, sunt unii tipi mai îndrăzneţi ce poartă cercei
- Disponibilitate pentru program prelungit = Uneori trebuie să munceşti peste program; uneori în fiecare seară şi uneori în fiecare week-end…
– Sarcini diferite = Oricine din birou îţi poate cere socoteală şi îţi este şef
- Trebuie să fii atent la orice amănunt = Nu avem serviciu de control al calităţii
- Dacă îţi doreşti, mai presus de orice, o carieră = Femeile care solicită un post nu trebuie să aibă copii (şi ar fi bine pentru ele să rămână aşa)
- Interviul va fi personal şi confidenţial sau Numai persoanele selectate vor fi contactate = Dacă eşti bătrân/ă, gras/ă şi urât/ă, ţi se va spune că postul s-a ocupat

Daca mai cunoasteti si alte definitii din legislatia practica a muncii va rog sa le inserati in comentariile voastre.

primit pe email

Nu am plecat la drum pentru ca ma plictiseam.

Nu am plecat la drum pentru ca am fost aruncat.

Nu am plecat la drum pentru ca mi s-a impus.

Nu am plecat la drum pentru ca am avut nevoie.

Nu am plecat la drum ca sa am de unde sa ma intorc.

Nu am plecat la drum ca sa ma urmeze altii.

Nu am plecat la drum ca sa dau un exemplu.

Am plecat la drum pentru ca am ales.

Am plecat la drum ca sa imi traiesc drumul.

Am plecat la drum ca sa ma descopar.

Am plecat la drum pentru a afla.

Prin lumea miscarii este si miscarea ta. Directiile sunt sferice pentru orice miscare iar sensul isi pierde existenta trecand in utopie. Ramane fluidul sustinut de propria urma amintind de energia consumata de miscare.

Miscarea determina creatia inchizand cercul existential. Dar si un cerc poate tinde spre infinit in functie de pulseurile universului interior.

Timpul nu exista. Timpul este o stare. O perceptie universal individualizata. Cercul grandiosului univers interior lasa o urma fluida vizibila si invizibila in functie de ancora temporala de care se agata in miscarea sa. Pendula nu este un pendul desi pot imprumuta aceleasi principii.

Si in miscarea propulsata de vid sau de suflu interior o urma ia nastere pentru a fi fluidizata sau stearsa. Nimic din ce nu este dorit nu ramane. Fiecare urma trebuie sa fie ceruta cu nesat de fluidul altora. Finalul nu este un sfarsit ci doar o dorinta manifestata de miscare. Unda este perceptibila de simturile carora se adreseaza dar devine infinita si vizibila prin urma pe care o lasa in miscarea ei in sferele miscatoare ale altor miscari.

Ce am vrut sa spun prin acest text?

Am spus.

Sper ca tu existi ca sa il deslusesti pentru tine.

Cristian Ion

primit pe email

Universul în sine este un miracol.

Indiferent care ar fi teoriile la care ne raportăm, trebuie să admitem faptul că lumea şi noi oamenii reprezentăm miracole. Însăşi existenţa noatră este o minune.

Creaţia nu ne aprţine dar noi ne aparţinem întru totul. Este motivul pentru care te încurajez să te aştepţi la miracole, pentru că TU eşti unul.

Putem citi despre lecţii de viaţă în o mulţime de cărţi, dar în foarte multe puţine sunt lucrurile pe care le aflăm şi mai ales lucrurile pe care decidem să le folosim pentru noi şi pentru evoluţia noastră.

Suntem frânturi de gânduri care crează şi ne crează involuntar. Ciudat sau nu, dar avem controlul asupra gândurilor care ne formează.

Ar trebui să realizăm că avem doar două direcţii care ne trasează evoluţia: să învăţăm să ne împărtăşim darurile şi să învăţăm să ne împărtăşim pasiunea. Trebuie să decidem să trăim într-o atmosferă pozitivă, ştiind că de tot ceea ce se întâmplă şi mai ales ni se întâmplă în viaţa lungă sau scurta pe care ne-o alegem, profităm într-un fel sau altul. Prin deciziile pe care le luăm şi prin gândurile pe care le creem putem să ne determinăm lungimea şi intensitatea şi satisfacţiile vieţii.

Un scop principal ar fi să ne atrăim viaţa din plin, atâta vreme cât o avem. Trebuie să încercăm totul, orice nebunie sau orice ciudăţenie, indiferent cum am fi priviţi. Atâta vreme cât modul în care noi ne privim nu coincide cu modul în care ne privesc ceilalţi, putem face absolut orice ne trece prin cap. Prin urmare fii nebun şi fii ciudat, dar alege să fii. Nu are niciun rost să încercăm să fim perfecţi. Putem decide însă să fim un exemplu perfect de fiinţă umană.

Cum eşti pe interior? Când vezi un om aflat la ananghie, în loc doar să treci pe lângă el pur şi simplu şi să te simţi vinovat că nu ai putut să îl ajuţi, mai bine entuziasmează-te de ceea ce ai putea să faci pentru el. În ce fel îţi dovedeşti şi iţi dăruieşti altruismul?

Nu căuta să găseşti şi să descoperi eroi. Poţi foarte uşor să fii chiar tu unul. Mai ales dacă îţi însuşeşti o lecţie importantă a vieţii şi anume să realizezi că eroismul, în sine, nu are nimic de a face cu perfecţiunea ci mai degrabă cu omenia. O realitate pe lângă care adesea trecem atât de uşor ne caracterizează. Noi reacţionăm nu doar la nevoile noastre pur psihologice dar mai ales la ceea ce numim imperative morale. Este motivul pentru care vrem să fim, în multe cazuri, mai mult decât se aşteaptă de la noi. Privind lucrurile din acestă prismă simţim că nimic nu ne ofeă o satisfacţie mai mare decât propria generozitate.

Când te decizi să joci partida vieţii tale intră pe teren cu dorinţa şi nevoia de a merge până la capăt. Trebuie să fii dispus să te simţi penibil, stupid şi chiar să încerci lucruri care nu îţi vor reuşi. De ce? Simplu. Cum ai putea alfel să îţi aduci contribuţia, sau să aduci vreo inovaţie, oricât de mică ar părea, cum altfel ai putea progresa, dar mai ales cum altfel ai putea descoperi cine eşti de fapt?

Când te priveşti, viaţa ta ce îţi spune?

Înseninează-te. Cum? Gândeşte-te doar că un simplu zâmbet este mai mult decât suficient pentru a oferi cuiva o zi de vis. Poti începe prin a face complimente unor necunoscuţi. Ce zici?

Întreabă-te: cum aş putea deveni chiar de astazi un model pentru toţi ceilalţi?

Gândurile ne determină deciziile, hotărârile şi prin acestea construim lumea pe care o vom lăsa în urma noastră celor ce urmează. Totul ţine de definiţie şi de definire. Există un moment anume în existenţa ta pe care îl poţi socoti definitoriu?. Nu lucrurile uşoare te vor modela şi te vor defini ci dimpotrivă, dificultăţile vor fi acelea care îţi vor defini caracterul. Poţi fi un creator de istorie. Fie că vrei sau nu. Oamenii puţini dar implicaţi şi dedicaţi au scris paginile de istorie de până acum. Tu ce fel de om eşti?

Noi suntem un univers fără limite şi trăim într-un univers infinit. Singurele limite care există sunt cele aupra impactului nostru generate doar de imaginaţia şi implicarea noastră. Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să rezolvi, tu singur, toate problemele lumii? Poţi?

Priveşte în jurul tău şi priveşte-te mai des în oglindă, dar nu ca să îţi vezi crema ci să îţi vezi interiorul şi vei simţi cu siguranţă ca eşti un miracol. Vei auzi valurile impactului tău miraculos asupra universului.

Ai fost creat ca un miracol pentru a fi un miracol. Nu te refuza.

• Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
• Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
• Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
• De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
• Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
• Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
• Ideea bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
• De ce au militarii acte de stare civilă?
• Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
• Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
• Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.    
• E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
• Numai după invidia altora, îţi dai seama de propria ta valoare.
• Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
• Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
• Femeile nu înşeală, compară.
• Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
• Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
• Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
• Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.
• Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
• Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una, când nu mai ai nimic nou de citit.
• Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
• Una e să crezi şi alta e să fii credul.
• Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
• Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
• Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
• Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
• Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
• În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
• Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
• Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
• Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
• Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
• Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
• Numai covoarele se nasc, ca să fie călcate în picioare.

Acceptabilitate. Un cuvant care nu este chiar atat de usor de rostit daramite de inteles. Intrebarea este, avem de a face cu un pleonasm sau cu un paradox. Ma refer la faptul ca, daca am inteles un lucru inseamna automat ca l-am si acceptat sau doar i-am deslusit un sens cu care pot sau nu fi de acord?

Este ca si cum as intreba daca filozofia are vreun aspect pragmatic? Are?

Acceptabilitatea este influentata exceptand latura umana si de repetabilitate. Ar fi posibil oare ca vazand un lucru cum se tot repeta sa il accept, chiar daca la nivel emotional nu il sustin? Dar oare emotionalul are vreo influenta in acceptabilitate?

Gandim. Si daca gandim insemna ca ne intrebam sau macar ca punem sub semnul intrebarii aspectele asupra carora gandim? In viata importante sunt intrebarile si mai putin raspunsurile. Dar, daca gandesc pot sa consider un lucru acceptabil ca si prima impresie, drept inacceptabil ca si decizie finala? Oare ar trebui sa mai pun sub semnul intrebarii prima impresie?

Care ar trebui sa fie prima acceptabilitate din viata fiecarui om? Care ar trebui sa fie primul lucru in viata ta pe care ar trebui sa il accepti? Putem accepta tot ce se intampla in jurul nostru sau in viata noastra, dar daca nu ne acceptam pe noi insine restul este doar o iluzie a acceptabilitatii. Mai degraba toate celelalte definesc fara voia lor in fapt inacceptabilitatea. Unde se invart valorile noastre. Stiute si nestiute. Constientizate sau nu. Unde? Care marja ne influenteaza mai mult: cea a aceptabilitatii sau a surorii ei infidele inacceptabilitatea? De ce ar trebui sa ne incadram intr-o marja sau alta? De ce nu putem fi originali?

De ce trebuie sa gandim?

Toata lumea poate sa defineasca diferitele notiuni sau evenimente din viata proprie, dar nu toata lumea poate sa gandeasca. V-ati gandit cat de usor va planificati vacanta in comparatie cu gradul in care va planificati viata?

Intrebari. Tot farmecul vietii consta in a iti pune in permanenta intrebari. Este un puzzle. Sau un sudoku. Depinde cum vrei sa definesti acest aspect.

Acceptam o anumita conduita si apoi influentati de factori independenti de vointa noastra acceptam ceea ce era inacceptabil. Mai putem vorbi de constiinta?

Imi pot accepta constiinta si gandirea, sau sunt inacceptabile pur si simplu pentru ca ma fac sa ies din randul lumii?

Ce crezi tu despre acceptabilitate in viata ta?

Deja de ceva vreme nu mai putem vorbi de stare de normalitate in ceea ce priveste evolutia vietii pe pamant. Omul si natura isi joaca reciproc feste intr-o concurenta fara sens parca in a demonstra superioritatea asupra celuiulalt.

Pshihologic sunt o multime de fenomene, fapte si argumente care ne incarca pe interior cu stari si ganduri negative.

2012 anul sfarsitului.

Canicula este la ea acasă în ultimile zile in Romania, codul galben persistând deja de prea multa vreme ca parte componenta a vietii noastre cotidiene.

Si daca nu era de ajuns, prietenul nostru Soarele care ne asasinează lent cu ultravioletele sale ne mai face o bucurie.

Asa cum au observat si anunţat cei de la Solar Dynamics Observatory – NASA – o explozie solară semnificativă s-a produs. Efecte: un val de căldură extremă va lovi pământul, unda de şoc se va resimţi din plin putându-se ajunge chiar la afectarea sistemelor de comunicaţii. Da, este posibil sa nu mai putem vorbi la telefoanele mobile. Însă cu toate că ne aşteptăm la o injecţie de masă solară destul de puternică specialiştii în domeniu infirmă faptul ă am putea să ne aşteptăm la fenomene gen: furtună solară, dereglarea câmpului magnetic al pământului. Ne putem bucura totuşi de aurora boreală şi de cea australă.

Sa fie oare vorba de apocalipsă, de sfărşitul omenirii aşa cum o ştim sau sunt doar fenomene care se întâmplă în mod firesc fără un scenariu scris dinainte?

Apocalipsa, maya, Nostradamus. Predictii si preziceri. Supozitii si fapte. Alinierea planetelor.

Presupunere si interpretare. Cum vi se pare transpunerea urmatoare:

666= 21122012232

cu alte cuvinte apocalipsa va fi in data de 21 decembrie 2012 in a 2-a jumatate a orelor 23.

In aceeasi zi specialistii anunta alinierea planetelor si un fenomen ciudat si unic: 3 eclipse diferite.

Ce parere aveti despre acest subiect?

Aceasta este o poveste despre patru oameni care se numeau Toată Lumea, Cineva, Oricine şi Nimeni. Era o treaba importantă ce trebuia făcută şi Toată Lumea era sigură că Cineva o va face.  Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni a făcut-o. Cineva s-a supărat foarte tare în această privinţă pentru că era treaba lui Toată Lumea. Toată Lumea a crezut că Oricine poate să o facă dar Nimeni a realizat că nu Toată Lumea o va face. S-a încheiat astfel: Toată Lumea a acuzat pe Cineva atunci când Nimeni a facut ceea ce Oricine ar fi putut să o facă.

This is a story about four people named Everybody, Somebody, Anybody and Nobody. There was an important job to be done and Everybody was sure that Somebody will do it. Anybody could have done it, but Nobody did it. Somebody got angry about that because it was Everybody’s job. Everybody thought that Anybody could do it, but Nobody realized that Everybody wouldn’t do it. It ended up that Everybody blamed Somebody when Nobody did what Anybody could have done.

primit prin e-mail: 

Nu suntem perfecti! Nimic nu este perfect! Existenta insasi nu este perfecta! Viata nu este intotdeauna corecta, nici satisfacatoare si nici buna cu noi. Dar nici nu este intotdeauna incorecta, nemultumitoare sau rea.  Nu putem spune ca viata este mereu sigura si lipsita de primejdii, dar ne putem observa cum ne structuram propria lume interioara pentru a ne asigura ca suntem in singuranta. Daca vom imbratisa absolut totul cu asumare si implicare, ne vom indrepta spre armonie si multumire. Omul se descopera cu adevarat pe sine, atunci cand se masoara cu obstacolul, iar valoarea oamenilor se masoara dupa greutatile biruite de ei.  Experienta nu inseamna niciodata ceea ce ai castigat, ci ceea ce faci cu ce ai castigat. Experienta demonstreaza ca daca suntem capabili a ne asuma responsabilitatea, oricat de multe obstacole vom intalni, vom gasi calea catre succes. Daca intram in competitie fara a ne pregati scuze pentru esec, in mod sigur am castigat din start meciul cel mai greu – cel cu noi insine. Oamenii nu sunt prizonierii circumstantelor exterioare, ci doar ai propriei minti. Judeca-ti succesul dupa lucrurile la care a trebuit sa renunti  pentru ca a-l obtine si nu uita ca un om de succes este acela care poate construi fundatii solide din caramizile pe care altii le-au aruncat spre el. Esecul nu inseamna ca te-ai simtit mic si fara importanta, ci inseamna c-ai indraznit si ai incercat. Esecul nu inseamna ca nu ai ceea ce ti-ai fi dorit, ci inseamna ca trebuie sa faci acel lucru intr-un fel mai diferit. Esecul nu inseamna ca ti-ai irosit timpul, ci inseamna ca ai un motiv ca sa incepi totul din nou. Esecul nu inseamna ca ar trebui sa renunti, ci inseamna ca trebuie sa te straduiesti mai mult. Nu uita ca tot ceea ce ai ajuns sa ai la un moment dat, a fost doar acel lucru pe care cu putin timp in urma doar visai sa il ai!!!

Daca stii cum si cu ce sa manipulezi atentia cetateanului si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui.

Transforma problema intr-un paradox.

Coincidenta este felul in care Dumnezeu alege sa ramana anonim. (Einstein)

Dacă vrei să te ridici trebuie să taci. Dacă vrei să rezişti trebuie să taci. Dacă vrei să fii considerat inteligent trebuie să taci. Dacă vrei să fii considerat capabil trebuie să taci. Dacă vrei să fii lasat să faci câteceva din cele ce ţi-ai propus trebuie să taci. Dacă vrei să nu fii bolnav de stres trebuie să taci. Dacă vrei să ai viaţă personală trebuie să taci.

Un vechi proverb spune:”Dacă tăceai filozof rămâneai”. E adevărat că ne plac rimele dar ca orice vorbă populară în spatele ei se ascund multe clipe de înlelepciune nediluată. În tehnica negocierilor şi a vânzărilor se spune astfel: „cine rupe primul tăcerea pierde”. Cu alte cuvinte pune întrebarea potrivită şi apoi taci. Pauza va deveni atât de apăsătoare încăt devine o luptă. Cel care cedează presiunii psihice exercitate de această linişte activă pierde în chestiunea respectivă.

“Tăcerea este marea artă a conversaţiei” (William Hazlitt).

Mai intervine totuşi un aspect foarte important. Trebuie să ştii cum să taci. Trupul tău trebuie să ştie cum să tacă alături de spiritul tău. Gândurile tale trebuie să înveţe şi ele să tacă pentru a putea asculta şi a prelucra tăcerea. Important este nu cum vorbeşti ci cum taci. A arunca o serie de cuvinte asupra interlocutorului, a exploda verbal este apanajul tuturor oamenilor. A şti să taci deja te include în clasa superioară a oamenilor inteligenţi. Cu cât tăcerea ta este mai stilată cu atât tu însuţi capeţi sânge albastru.

Tăcerea este interpretată în multe feluri. Ea poate însemna neştiintă, ea poate însemna diplomaţie, o chintesenţă a înţelepciunii, modestie, puritate, decenţă, poate însemna pregătirea terenului, disimulare, adormirea simţurilor adversarului, distragerea atenţiei, o minte mai lentă, poate fi asemeni cuţitului lui Brutus, etc. De aceea este extrem de important să asociem tăcerea simţurilor şi limbajului trupului. Privirea din tăcerea provocată poate spune mult mai multe decât orice presupunere a celei mai luminate minţi.

Tăcerea este o ceartă continuată prin alte mijloace. Che Guevara

Tăcerea este sanctuarul prudenţei. Baltasar Gracian

Tăcerea este virtutea nebunilor. Francis Bacon

Dacă vrei să te ridici trebuie să taci. Dacă vrei să exişti trebuie să taci. Dacă vrei să ai un loc pe hartă trebuie să taci.

Arta desăvârşirii este însă să taci în tăcere!

Dacă faci afaceri cu inima te vei îmbolnăvi de inimă.

Astăzi chiar şi viaţa personală, pentru mulţi, este tot o afacere. Au dispărut principiile şi s-au răsturnat valorile.

Nu mai ştii cum să trăieşti în pas cu viaţa actuală. Moda a depăşit graniţele desemnate în mod firesc şi natural şi a intrat într-o „transhumanţă” care zdruncină multe temelii.

Credinţa este credinţă dar elementele de referinţă, definitorii sunt altele.

Este în regulă. Oamenii, în special tinerii, au o nevoie mai accentuată de agusta din „afirmarea personală” înainte de a se putea defini ca oameni. Vorbim de o societate care fuge de cutume, de rigori, de stereotipuri. De fapt fuge de unele doar pentru a le putea îmbrăţişa pe altele.

Orizontul este definit altfel chiar dacă este cercetat tot cu pieptul înainte.

Pe de cealaltă parte, alte generaţii ajunse doar la o anumită vârsta, blazaţi, se văd extrem de competitivi dar fără să se mişte, văzând în inerţia lor un motiv pentru a se implica în limitarea evoluţiei celor tineri şi mai ales în criticarea unui stil de viaţă nesănătos.

Canoane sunt peste tot. Uneori iau chiar forma unor legi fundamentale.

Contradicţiile paradoxale, nu mai definesc apele calme ci exact invers.

Privitul în oglindă a devenit o artă şi o tehnică de dezvoltare personală.

Generaţia nouă se vinde pentru cât poate mai bine, generaţia „mai experimentată” se vinde pentru recunoaşterea firelor albe de păr.

A nu te gândi la un elefant roz devine din ce în ce mai mult o fabulă, pe măsură ce lumea caută mai întâi răspunsurile pentru a descoperi întrebările.

Nu faptul că foaia albă de hârtie a fost înlocuită de ecranele monitoarelor este evoluţia normală ci faptul că anumite aspecte sustituite pentru progres nu mai au aceeaşi semnificaţie, nicimăcar ca şi rădăcini generatoare.

Poate unii sunt tentaţi să spună că superficialul a fost ridicat la rang de rege, în realitate însă noile priorităţi definesc alte valori, ce pentru aceia care nu şi le însuşesc devin sicrie de sticlă.

Introvertit sau extrovertit sunt domenii de interes pentru profesii care sunt aruncate în josul clasamentului. Pentru „Top” astfel de noţiuni sunt doar pietre de moară.

„Ce pot să…” este înlocuit în mod atât de firesc şi uman de „Ce îmi iese…”, încât busola nu va mai arăta pentru mult timp nordul.

Contemplarea aparţine generaţiei excluse de societatea care spune: „ACUM… sau stai la coadă încă o dată deşi uşile de ieşire din cinematograf îţi sunt deschise…”

„Lumea este o scenă şi fiecare îşi joacă rolul lui” se spunea cândva. Astăzi toţi cei care îşi joacă propriile roluri îşi construiesc propriile scene şi îşi aduc doar proprii spectatori.

Generaţia este doar o stare. Ea nu este influenţată de vârstă. Doar de spirit.

Tu cărei generaţii îi aparţii………………….?

Unii sunt mai sus decât alţii. Fie că se autoconsideră, fie că sunt aşezaţi acolo. Paradoxal este faptul că realitatea nu are astfel de podiumuri.

Şi totuşi are şi ea, banala realitate, un top al ei. De exemplu topul trădării. Fiecare şi-l are, fiecare şi-l păstrează cu sfinţenie şi cu durere.

Trădarea. Sub toate formele ei de „înjunghiere pe la spate”.

Ziua este senină, lucrurile merg în direcţia cea bună şi deodată o durere acută între omoplaţi te face să te prăbuşeşti în genunchi. Îţi întinzi mâinile cu disperare, simţi cuţitul înfipt până în prăsele, dar nu poţi să îl apuci. A fost îmfit prea profesionist, prea dibaci şi prea cu sete. Simţi sângele cum ţi se scurge pe spate în timp ce capul îţi este învăluit într-o căldură umedă. Brusc începi să vezi mai limpede ce ai în spate decât pe unde mergi. Paşii nu îţi mai sunt atât de siguri, mâinile şi se agaţă cu disperare de aerul sufocant din juru-ţi.

De ce? De ce mie? De ce el/ea? De ce acum? De ce aşa? De ce?

Doar: „De ce”.

Sunt singurele sunete pe care le mai auzi. Le repeţi şi le tot repeţi cuprins fiind parcă de sado-masochism. Ajungi să te auto-înjunghii folosind cu obstinenţă: „De ce”.

De ce nu ar fi putut fi Trădarea dulce?

De ce nu ar fi putut fi Trădarea plăcută?

De ce Trădarea este Trădare?

De ce mă doare atât şi nu pot să râd de ea şi reuşitele ei nefaste?

Ne alegem drumul în viaţă. Din păcate sau din fericire unul singur ne va fi drum. Restul sunt curbe sau răscruci, dar drumul este acelaşi şi continuă până când brusc sfârşeşte în neant.

De la părinţi primim viaţa şi ceea ce suntem. Noi alegem însă ceea ce devenim. Drumul. Fiecare are drumul său. Unic. Când vine vremea discernământului, fie că vrem fie că nu, trebuie să alegem încotro ne vom îndrepta paşii. Oricând putem coti spre o altă direcţie, dar de întors nu ne putem întoarce.

Răsărit sau asfinţit. Unul şi acelaşi dar în momente diferite ale aceluiaşi drum.

Unii aleg un drum în exterior, alţii în interior, acelaşi lucru. Lumile nu diferă. Diferă doar circumstanţele prin care le privim şi le separăm. Noi.

Drumul ………

The world is a stage…..and each must play a part……..

Singura cetate ce nu poate fi cucerita este sufletul omului.

Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin.

Nu parasesti un ideal fara sa-i lasi ceva din fiinta ta.

E o mare primejdie sa ajungi a fi multumit de tine insuti.

Amintirea suferintelor tale pastreaz-o bine: e comoara cea mai scump platita.

Sa deosebesti intre mana ce ti se intinde ca sa te ridice si aceea care te prinde pentru a te opri.

Copiii invata bunatatea de la natura si rautatea de la oameni.

Fiecare om are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decat acela pe care e chemat sa mearga.

Cine ti-a facut o nedreptate nu ramane cu o datorie fata de tine, ci cu o pierdere fata de el insusi.

Lingusirea este plata anticipata a tradarii care ti se pregateste.

Cea mai mare minune este sa crezi ca poti face una. Restul este foarte usor.

La sfarsitul fiecarei zile socoteste nu ceea ce au facut altii fata de tine, ci ceea ce ai facut fata de altii.

Tacerea are glasul ei de intelepciune – ascult-o!

Cu tine ai intotdeauna doi tovarasi: tot binele pe care l-ai facut si tot raul.

Sa fii mandru ca stai sus numai atunci cand nu-ti e rusine sa-ti aduci aminte cine te-a adus acolo.

Scrie cu sufletul tau si reciteste cu sufletul altora.

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea.

Merita sa vizitati Casa Memoriala a lui Nicolae Iorga, aflata in orasul Valeni de Munte judetul Prahova. Veti descoperi o farama din ceea ce sunteti.

Nimeni nu stie nimic din ceea ce stiu toti!

Filme porno. Este poate cea mai înfloritoare, dacă ne putem exprima astfel, industrie dintre toate industriile create de om. Încă o dovadă că viciile indiferent de forma sub care aleg să se manifeste conduc mai ales la nivel decizional această lume. Nu suntem, cu tot respectul, o planetă cu o multitudine de naţiuni şi culturi guvernată de credinţă, ci suntem un univers în care umanoizii au decis să fie guvernaţi de vicii. Problema constantă ca şi preocupare a fost şi este cum putem ca omenire să demonstrăm că forma de exprimare a unui viciu, artistică sau nu, este de fapt un mare act de cultură. Din contradicţii şi dezbateri se nasc idei. E adevărat. Dar umanitatea în istoria ei a ajuns la concluzia că ideile inocente şi nevinovate te îmbie la somnolenţă şi nu la evoluţie, oricare ar fi ea. Mai bine mergi într-o direcţie chiar dacă ca şi presentiment te poţi speria de linia de sosire, decât să stai şi să admiri un câmp cu maci, sau ghiocei sau orice altceva. Speranţa conştientă a aceleiaşi omeniri este să reuşească să împingă linia de sosire cât mai departe. Şi cum se poate asta? Cel mai uşor. Declari cauza, în speţă viciul, act de cultură, evoluţie. Cam în genul în care americanii constatând că sunt o naţiune de oameni supra supra ponderali au modificat prin lege grilele de încadrare astfel încât din condei, au devenit o natiune cu câţiva membrii grăsuţi. Dar e o practică atât de întâlnită.

Pornografia îşi are rolul ei binedefinit de către noi creatorii săi. Aceasta este de fapt un viciu creat de umanitate sub pretextul utopic că pornirile animalice ne-au fost dăruite de Divinitate şi prin urmare nu putem fi consideraţi vinovaţi. Dar totuşi dacă tot am stabilit odată ce este, de ce tot încercăm atât de acerb să îi dăruim şi alte conotaţii. Tot reinventăm roata că doar doar apa caldă o arăta altfel…..

Paginile literar culturale ale vieţii internautice exprimate în blogurile şi site-urile româneşti din ultimile zile, sunt dominate de ştirea supremă: o mamă şi o fată ambele „actriţe” porno joacă împreună în filme erotice. Căştigătoarele „premiului Nobel” pentru pornografie, respectabilele, şi una chiar venerabilă, doamne Daisy si Elli Foxx, au decis să joace împreună în filme porno şi nu individual cum o facuseră cu atâta patimă în tumultuoasa carieră. Probabil au simţit nevoia să se sprijine şi să se susţină reciproc împotriva tuturor vicisitudinilor pentru bunăstarea şi fericirea celebrei familii. Ar fi fost un fapt banal, poate trecut neobservat, dacă creierele din spatele acestei industrii nu ar fi gândit că pot face averi. Şi cum bloggosfera românească nu este mi prejos, împreună, au transformat un fapt într-un fenomen de masă.

Unde mai putem ajunge…ca să fim cu adevărat feciţi şi împliniţi?

…lungă este boala omului….unii se răscolesc deja în mormânt….

Trăim într-o lume pe care o ştim cu toţii. Sau poate nu! Este atât de uşor astăzi să te pierzi în impresii. Ai impresia că le ştii pe toate.

Dacă ieri trăiam într-o lume a basmelor şi a culturii, astăzi trăim înr-o lume în care lucrurile se exprimă cu totul altfel.

Ieri făceam copii xerox după tot ceea ce ne pica în mână, astăzi plini de lene dăm un download pe internet, asta aşa doar pentru că avem cont.

Ieri încercam să ne cream un nume, o identitate prin ideile exprimate, prin exploziile undelor cerebrale, astăzi fără un cont google sau yahoo nu avem nicio identitate. De fapt astăzi este o concurenţă acerbă între a avea cât mai multe id-uri pe cât mai multe platforme web.

Ieri recitam poezii şi excelam în comentarii literare, astăzi trebuie să existăm în cât mai multe spaţii virtuale.

Ieri „O mie şi una de nopţi” astăzi hi5 şi facebook. Cultura devine twitter.

Ieri vorbeam de cultura rusă versus cea franceza sau britanică sau americană, astăzi vorbim despre Tila Tequila dacă are sau nu chiloţei. Cine e Tila Tequila şi cum de eclipsează ea fantastica ştire conform căreia în contextul taxei auto Wilmark a devenit cetăţean român?

Astăzi pentru a exista trebuie să ai blog. Să faci parte din blogosferă sau blogosphere.

Ieri alergam după James Clavel sau „Istoria literaturii române” astăzi accesăm on line click sau cancan. Astăzi toţi avem o adresă de tipul: .ro, .com, .net, etc. Oh şi era să uit. Dacă nu te vezi pe youtube nu ai existat. Ai trăit degeaba. Youtube, facebook, hi5, blog, twitter, google, yahoo sunt spaţiile tale în care îţi poţi construi identităţi. Nu o faci, …., mai devreme sau mai târziu prezentul te va şterge: delete, erase.

Alergând printre atâtea Oana Zăvoranu, Mihaela Rădulescu, Sexi Brăileanca, Alina Plugaru, Andreea Marin, Gina Pistol, etc, nu mai avem timp să vedem realitatea: cultura intră în faliment. Nesesizată de nimeni, parcă considerată chiar o ruşine existenţială, se scurge printre noi ştirea conform căreia Editura Nemira – cere falimentul.

Anul acesta printre atâtea efecte ale crizei, se pare că, asistăm şi la prăbuşirea pieţei de carte.

Poate mulţi vor numi asta evoluţie. Să dea Domnul aşa să fie.

Oricum pe internet, google, bloguri, facebook, hi5, twittere, click, cancan, găsiţi atât de multă cultură încât nu îţi mai pasă de falimentul lui Shakespeare.

Tu ce crezi?