Deja de ceva vreme nu mai putem vorbi de stare de normalitate in ceea ce priveste evolutia vietii pe pamant. Omul si natura isi joaca reciproc feste intr-o concurenta fara sens parca in a demonstra superioritatea asupra celuiulalt.

Pshihologic sunt o multime de fenomene, fapte si argumente care ne incarca pe interior cu stari si ganduri negative.

2012 anul sfarsitului.

Canicula este la ea acasă în ultimile zile in Romania, codul galben persistând deja de prea multa vreme ca parte componenta a vietii noastre cotidiene.

Si daca nu era de ajuns, prietenul nostru Soarele care ne asasinează lent cu ultravioletele sale ne mai face o bucurie.

Asa cum au observat si anunţat cei de la Solar Dynamics Observatory – NASA – o explozie solară semnificativă s-a produs. Efecte: un val de căldură extremă va lovi pământul, unda de şoc se va resimţi din plin putându-se ajunge chiar la afectarea sistemelor de comunicaţii. Da, este posibil sa nu mai putem vorbi la telefoanele mobile. Însă cu toate că ne aşteptăm la o injecţie de masă solară destul de puternică specialiştii în domeniu infirmă faptul ă am putea să ne aşteptăm la fenomene gen: furtună solară, dereglarea câmpului magnetic al pământului. Ne putem bucura totuşi de aurora boreală şi de cea australă.

Sa fie oare vorba de apocalipsă, de sfărşitul omenirii aşa cum o ştim sau sunt doar fenomene care se întâmplă în mod firesc fără un scenariu scris dinainte?

Apocalipsa, maya, Nostradamus. Predictii si preziceri. Supozitii si fapte. Alinierea planetelor.

Presupunere si interpretare. Cum vi se pare transpunerea urmatoare:

666= 21122012232

cu alte cuvinte apocalipsa va fi in data de 21 decembrie 2012 in a 2-a jumatate a orelor 23.

In aceeasi zi specialistii anunta alinierea planetelor si un fenomen ciudat si unic: 3 eclipse diferite.

Ce parere aveti despre acest subiect?

Aceasta este o poveste despre patru oameni care se numeau Toată Lumea, Cineva, Oricine şi Nimeni. Era o treaba importantă ce trebuia făcută şi Toată Lumea era sigură că Cineva o va face.  Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni a făcut-o. Cineva s-a supărat foarte tare în această privinţă pentru că era treaba lui Toată Lumea. Toată Lumea a crezut că Oricine poate să o facă dar Nimeni a realizat că nu Toată Lumea o va face. S-a încheiat astfel: Toată Lumea a acuzat pe Cineva atunci când Nimeni a facut ceea ce Oricine ar fi putut să o facă.

This is a story about four people named Everybody, Somebody, Anybody and Nobody. There was an important job to be done and Everybody was sure that Somebody will do it. Anybody could have done it, but Nobody did it. Somebody got angry about that because it was Everybody’s job. Everybody thought that Anybody could do it, but Nobody realized that Everybody wouldn’t do it. It ended up that Everybody blamed Somebody when Nobody did what Anybody could have done.

primit prin e-mail: 

Nu suntem perfecti! Nimic nu este perfect! Existenta insasi nu este perfecta! Viata nu este intotdeauna corecta, nici satisfacatoare si nici buna cu noi. Dar nici nu este intotdeauna incorecta, nemultumitoare sau rea.  Nu putem spune ca viata este mereu sigura si lipsita de primejdii, dar ne putem observa cum ne structuram propria lume interioara pentru a ne asigura ca suntem in singuranta. Daca vom imbratisa absolut totul cu asumare si implicare, ne vom indrepta spre armonie si multumire. Omul se descopera cu adevarat pe sine, atunci cand se masoara cu obstacolul, iar valoarea oamenilor se masoara dupa greutatile biruite de ei.  Experienta nu inseamna niciodata ceea ce ai castigat, ci ceea ce faci cu ce ai castigat. Experienta demonstreaza ca daca suntem capabili a ne asuma responsabilitatea, oricat de multe obstacole vom intalni, vom gasi calea catre succes. Daca intram in competitie fara a ne pregati scuze pentru esec, in mod sigur am castigat din start meciul cel mai greu – cel cu noi insine. Oamenii nu sunt prizonierii circumstantelor exterioare, ci doar ai propriei minti. Judeca-ti succesul dupa lucrurile la care a trebuit sa renunti  pentru ca a-l obtine si nu uita ca un om de succes este acela care poate construi fundatii solide din caramizile pe care altii le-au aruncat spre el. Esecul nu inseamna ca te-ai simtit mic si fara importanta, ci inseamna c-ai indraznit si ai incercat. Esecul nu inseamna ca nu ai ceea ce ti-ai fi dorit, ci inseamna ca trebuie sa faci acel lucru intr-un fel mai diferit. Esecul nu inseamna ca ti-ai irosit timpul, ci inseamna ca ai un motiv ca sa incepi totul din nou. Esecul nu inseamna ca ar trebui sa renunti, ci inseamna ca trebuie sa te straduiesti mai mult. Nu uita ca tot ceea ce ai ajuns sa ai la un moment dat, a fost doar acel lucru pe care cu putin timp in urma doar visai sa il ai!!!

Daca stii cum si cu ce sa manipulezi atentia cetateanului si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui.

Transforma problema intr-un paradox.

Coincidenta este felul in care Dumnezeu alege sa ramana anonim. (Einstein)

Dacă vrei să te ridici trebuie să taci. Dacă vrei să rezişti trebuie să taci. Dacă vrei să fii considerat inteligent trebuie să taci. Dacă vrei să fii considerat capabil trebuie să taci. Dacă vrei să fii lasat să faci câteceva din cele ce ţi-ai propus trebuie să taci. Dacă vrei să nu fii bolnav de stres trebuie să taci. Dacă vrei să ai viaţă personală trebuie să taci.

Un vechi proverb spune:”Dacă tăceai filozof rămâneai”. E adevărat că ne plac rimele dar ca orice vorbă populară în spatele ei se ascund multe clipe de înlelepciune nediluată. În tehnica negocierilor şi a vânzărilor se spune astfel: „cine rupe primul tăcerea pierde”. Cu alte cuvinte pune întrebarea potrivită şi apoi taci. Pauza va deveni atât de apăsătoare încăt devine o luptă. Cel care cedează presiunii psihice exercitate de această linişte activă pierde în chestiunea respectivă.

“Tăcerea este marea artă a conversaţiei” (William Hazlitt).

Mai intervine totuşi un aspect foarte important. Trebuie să ştii cum să taci. Trupul tău trebuie să ştie cum să tacă alături de spiritul tău. Gândurile tale trebuie să înveţe şi ele să tacă pentru a putea asculta şi a prelucra tăcerea. Important este nu cum vorbeşti ci cum taci. A arunca o serie de cuvinte asupra interlocutorului, a exploda verbal este apanajul tuturor oamenilor. A şti să taci deja te include în clasa superioară a oamenilor inteligenţi. Cu cât tăcerea ta este mai stilată cu atât tu însuţi capeţi sânge albastru.

Tăcerea este interpretată în multe feluri. Ea poate însemna neştiintă, ea poate însemna diplomaţie, o chintesenţă a înţelepciunii, modestie, puritate, decenţă, poate însemna pregătirea terenului, disimulare, adormirea simţurilor adversarului, distragerea atenţiei, o minte mai lentă, poate fi asemeni cuţitului lui Brutus, etc. De aceea este extrem de important să asociem tăcerea simţurilor şi limbajului trupului. Privirea din tăcerea provocată poate spune mult mai multe decât orice presupunere a celei mai luminate minţi.

Tăcerea este o ceartă continuată prin alte mijloace. Che Guevara

Tăcerea este sanctuarul prudenţei. Baltasar Gracian

Tăcerea este virtutea nebunilor. Francis Bacon

Dacă vrei să te ridici trebuie să taci. Dacă vrei să exişti trebuie să taci. Dacă vrei să ai un loc pe hartă trebuie să taci.

Arta desăvârşirii este însă să taci în tăcere!

9 com

Dacă faci afaceri cu inima te vei îmbolnăvi de inimă.

Astăzi chiar şi viaţa personală, pentru mulţi, este tot o afacere. Au dispărut principiile şi s-au răsturnat valorile.

Nu mai ştii cum să trăieşti în pas cu viaţa actuală. Moda a depăşit graniţele desemnate în mod firesc şi natural şi a intrat într-o „transhumanţă” care zdruncină multe temelii.

Credinţa este credinţă dar elementele de referinţă, definitorii sunt altele.

Este în regulă. Oamenii, în special tinerii, au o nevoie mai accentuată de agusta din „afirmarea personală” înainte de a se putea defini ca oameni. Vorbim de o societate care fuge de cutume, de rigori, de stereotipuri. De fapt fuge de unele doar pentru a le putea îmbrăţişa pe altele.

Orizontul este definit altfel chiar dacă este cercetat tot cu pieptul înainte.

Pe de cealaltă parte, alte generaţii ajunse doar la o anumită vârsta, blazaţi, se văd extrem de competitivi dar fără să se mişte, văzând în inerţia lor un motiv pentru a se implica în limitarea evoluţiei celor tineri şi mai ales în criticarea unui stil de viaţă nesănătos.

Canoane sunt peste tot. Uneori iau chiar forma unor legi fundamentale.

Contradicţiile paradoxale, nu mai definesc apele calme ci exact invers.

Privitul în oglindă a devenit o artă şi o tehnică de dezvoltare personală.

Generaţia nouă se vinde pentru cât poate mai bine, generaţia „mai experimentată” se vinde pentru recunoaşterea firelor albe de păr.

A nu te gândi la un elefant roz devine din ce în ce mai mult o fabulă, pe măsură ce lumea caută mai întâi răspunsurile pentru a descoperi întrebările.

Nu faptul că foaia albă de hârtie a fost înlocuită de ecranele monitoarelor este evoluţia normală ci faptul că anumite aspecte sustituite pentru progres nu mai au aceeaşi semnificaţie, nicimăcar ca şi rădăcini generatoare.

Poate unii sunt tentaţi să spună că superficialul a fost ridicat la rang de rege, în realitate însă noile priorităţi definesc alte valori, ce pentru aceia care nu şi le însuşesc devin sicrie de sticlă.

Introvertit sau extrovertit sunt domenii de interes pentru profesii care sunt aruncate în josul clasamentului. Pentru „Top” astfel de noţiuni sunt doar pietre de moară.

„Ce pot să…” este înlocuit în mod atât de firesc şi uman de „Ce îmi iese…”, încât busola nu va mai arăta pentru mult timp nordul.

Contemplarea aparţine generaţiei excluse de societatea care spune: „ACUM… sau stai la coadă încă o dată deşi uşile de ieşire din cinematograf îţi sunt deschise…”

„Lumea este o scenă şi fiecare îşi joacă rolul lui” se spunea cândva. Astăzi toţi cei care îşi joacă propriile roluri îşi construiesc propriile scene şi îşi aduc doar proprii spectatori.

Generaţia este doar o stare. Ea nu este influenţată de vârstă. Doar de spirit.

Tu cărei generaţii îi aparţii………………….?

Unii sunt mai sus decât alţii. Fie că se autoconsideră, fie că sunt aşezaţi acolo. Paradoxal este faptul că realitatea nu are astfel de podiumuri.

Şi totuşi are şi ea, banala realitate, un top al ei. De exemplu topul trădării. Fiecare şi-l are, fiecare şi-l păstrează cu sfinţenie şi cu durere.

Trădarea. Sub toate formele ei de „înjunghiere pe la spate”.

Ziua este senină, lucrurile merg în direcţia cea bună şi deodată o durere acută între omoplaţi te face să te prăbuşeşti în genunchi. Îţi întinzi mâinile cu disperare, simţi cuţitul înfipt până în prăsele, dar nu poţi să îl apuci. A fost îmfit prea profesionist, prea dibaci şi prea cu sete. Simţi sângele cum ţi se scurge pe spate în timp ce capul îţi este învăluit într-o căldură umedă. Brusc începi să vezi mai limpede ce ai în spate decât pe unde mergi. Paşii nu îţi mai sunt atât de siguri, mâinile şi se agaţă cu disperare de aerul sufocant din juru-ţi.

De ce? De ce mie? De ce el/ea? De ce acum? De ce aşa? De ce?

Doar: „De ce”.

Sunt singurele sunete pe care le mai auzi. Le repeţi şi le tot repeţi cuprins fiind parcă de sado-masochism. Ajungi să te auto-înjunghii folosind cu obstinenţă: „De ce”.

De ce nu ar fi putut fi Trădarea dulce?

De ce nu ar fi putut fi Trădarea plăcută?

De ce Trădarea este Trădare?

De ce mă doare atât şi nu pot să râd de ea şi reuşitele ei nefaste?

Ne alegem drumul în viaţă. Din păcate sau din fericire unul singur ne va fi drum. Restul sunt curbe sau răscruci, dar drumul este acelaşi şi continuă până când brusc sfârşeşte în neant.

De la părinţi primim viaţa şi ceea ce suntem. Noi alegem însă ceea ce devenim. Drumul. Fiecare are drumul său. Unic. Când vine vremea discernământului, fie că vrem fie că nu, trebuie să alegem încotro ne vom îndrepta paşii. Oricând putem coti spre o altă direcţie, dar de întors nu ne putem întoarce.

Răsărit sau asfinţit. Unul şi acelaşi dar în momente diferite ale aceluiaşi drum.

Unii aleg un drum în exterior, alţii în interior, acelaşi lucru. Lumile nu diferă. Diferă doar circumstanţele prin care le privim şi le separăm. Noi.

Drumul ………

The world is a stage…..and each must play a part……..

Singura cetate ce nu poate fi cucerita este sufletul omului.

Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin.

Nu parasesti un ideal fara sa-i lasi ceva din fiinta ta.

E o mare primejdie sa ajungi a fi multumit de tine insuti.

Amintirea suferintelor tale pastreaz-o bine: e comoara cea mai scump platita.

Sa deosebesti intre mana ce ti se intinde ca sa te ridice si aceea care te prinde pentru a te opri.

Copiii invata bunatatea de la natura si rautatea de la oameni.

Fiecare om are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decat acela pe care e chemat sa mearga.

Cine ti-a facut o nedreptate nu ramane cu o datorie fata de tine, ci cu o pierdere fata de el insusi.

Lingusirea este plata anticipata a tradarii care ti se pregateste.

Cea mai mare minune este sa crezi ca poti face una. Restul este foarte usor.

La sfarsitul fiecarei zile socoteste nu ceea ce au facut altii fata de tine, ci ceea ce ai facut fata de altii.

Tacerea are glasul ei de intelepciune – ascult-o!

Cu tine ai intotdeauna doi tovarasi: tot binele pe care l-ai facut si tot raul.

Sa fii mandru ca stai sus numai atunci cand nu-ti e rusine sa-ti aduci aminte cine te-a adus acolo.

Scrie cu sufletul tau si reciteste cu sufletul altora.

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea.

Merita sa vizitati Casa Memoriala a lui Nicolae Iorga, aflata in orasul Valeni de Munte judetul Prahova. Veti descoperi o farama din ceea ce sunteti.

Nimeni nu stie nimic din ceea ce stiu toti!

Filme porno. Este poate cea mai înfloritoare, dacă ne putem exprima astfel, industrie dintre toate industriile create de om. Încă o dovadă că viciile indiferent de forma sub care aleg să se manifeste conduc mai ales la nivel decizional această lume. Nu suntem, cu tot respectul, o planetă cu o multitudine de naţiuni şi culturi guvernată de credinţă, ci suntem un univers în care umanoizii au decis să fie guvernaţi de vicii. Problema constantă ca şi preocupare a fost şi este cum putem ca omenire să demonstrăm că forma de exprimare a unui viciu, artistică sau nu, este de fapt un mare act de cultură. Din contradicţii şi dezbateri se nasc idei. E adevărat. Dar umanitatea în istoria ei a ajuns la concluzia că ideile inocente şi nevinovate te îmbie la somnolenţă şi nu la evoluţie, oricare ar fi ea. Mai bine mergi într-o direcţie chiar dacă ca şi presentiment te poţi speria de linia de sosire, decât să stai şi să admiri un câmp cu maci, sau ghiocei sau orice altceva. Speranţa conştientă a aceleiaşi omeniri este să reuşească să împingă linia de sosire cât mai departe. Şi cum se poate asta? Cel mai uşor. Declari cauza, în speţă viciul, act de cultură, evoluţie. Cam în genul în care americanii constatând că sunt o naţiune de oameni supra supra ponderali au modificat prin lege grilele de încadrare astfel încât din condei, au devenit o natiune cu câţiva membrii grăsuţi. Dar e o practică atât de întâlnită.

Pornografia îşi are rolul ei binedefinit de către noi creatorii săi. Aceasta este de fapt un viciu creat de umanitate sub pretextul utopic că pornirile animalice ne-au fost dăruite de Divinitate şi prin urmare nu putem fi consideraţi vinovaţi. Dar totuşi dacă tot am stabilit odată ce este, de ce tot încercăm atât de acerb să îi dăruim şi alte conotaţii. Tot reinventăm roata că doar doar apa caldă o arăta altfel…..

Paginile literar culturale ale vieţii internautice exprimate în blogurile şi site-urile româneşti din ultimile zile, sunt dominate de ştirea supremă: o mamă şi o fată ambele „actriţe” porno joacă împreună în filme erotice. Căştigătoarele „premiului Nobel” pentru pornografie, respectabilele, şi una chiar venerabilă, doamne Daisy si Elli Foxx, au decis să joace împreună în filme porno şi nu individual cum o facuseră cu atâta patimă în tumultuoasa carieră. Probabil au simţit nevoia să se sprijine şi să se susţină reciproc împotriva tuturor vicisitudinilor pentru bunăstarea şi fericirea celebrei familii. Ar fi fost un fapt banal, poate trecut neobservat, dacă creierele din spatele acestei industrii nu ar fi gândit că pot face averi. Şi cum bloggosfera românească nu este mi prejos, împreună, au transformat un fapt într-un fenomen de masă.

Unde mai putem ajunge…ca să fim cu adevărat feciţi şi împliniţi?

…lungă este boala omului….unii se răscolesc deja în mormânt….