Cine a fost Terentiu?

Il indemn sa priveasca vietile altor oameni, ca intr-o oglinda, si de la altii, sa ia exemplu pentru el insusi.

Terentiu

Are logica si rost filozofia in management, in leadership, in coaching, in mentoring, in dezvoltarea personala a individului?

Cine a fost Terentiu?

Zona rezidentiala – Cartier de lux – Vile superbe

Una din case este situata pe o strada linistita, pasnica. La orice ora din zi, te poti plimba pe acolo si poti auzi paserelele cirpind. In interior are aspectul unei case din romane, ceea ce vorneste de la sine, incat iti vine greu sa te intrebi cum ar putea cineva sa treaca nepasator pe langa ea. Catre amurg, te indrepti catre gradina ca sa auzi pasarile cantand, briza fosneste printre ramuri, iar vantul se aude ca un clinchet pe terasa din fata.

O alta casa este uimitor de pitoreasca. Te insufletesti numai privind-o. Este uluitoare din punct de vedere vizual, incepand cu terasa lunga si alba din fata, pana la lambriurile lucrate frumos si cu migala pe peretii de culoarea piersicii. Are puzderie de ferestre, astfel incat are o lumina minunata aproape la orice ora din zi. Sunt atat de multe de vazut, incepand cu scara serpuitoare, pana la usile elegante din stejar sculptat, incat ai putea petrece o zi intreaga doar explorant fiecare cotlon sau ungher, ca sa afli ce lucruri noi mai sunt de vazut.

Cea de a treia casa este mai greu de descris. Trebuie sa mergi sa o simti cu toata fiinta ta; constructia este solida si reconfortanta. Incaperile emana o caldura aparte. Intr-un fel absolut de nedescris, atinge ceva fundamental din fiinta ta. Este aproape ca o hrana sufleteasca. Iti vine sa te asezi intr-un colt si sa inhalezi ceea ce in mod inexplicabil te face sa te simti atat de netulburat.

In toate cele trei cazuri este vorba de aceeasi casa. Prima este descrisa asa cum ar percepe-o un individ inclinat spre auditiv, a doua vizual, iar a treia tactil. Oamenii le folosesc pe toate trei pentru a isi hrani sistemul de reprezentare.

Anthony Robbins

Omul percepe realitatea, mediul inconjurator si tot ceea ce i se intampla sau tot ceea ce realizeaza prin intermediul simturilor si prin transpunerea cuvintelor in imagini.

Atunci cand rostesc cuvantul casa cu totii veti vizualiza o casa. Fiecare insa cate o casa diferita. Eu am rostit acelasi cuvant pentru toti: casa dar reprezentarile personale ale fiecaruia sunt diferite si unice. Personalizate.

Tehnicile de mentoring, de leadership, de coaching, de management, de negociere, etc folosesc din plin aceste principii.

Cei care se ocupa de dezvoltarea personala a semenilor nu pot sari peste aceste elemente.

Mintea face ceea ce i se spune sa nu faca. Este un alt principiu. Incercati sa nu va ganditi la un elefant roz. Ati reusit? fireste ca nu. Exact la un elefant roz v-ati gandit. Sunteti constienti insa ca in realitate nu exista un elefant roz, decat daca il vopsiti.

Si tottusi:

Cand auzicuvantul casa la ce te gandesti?

Unde este zona rezidentiala pe care ti-o doresti?

Cum sa comunicam eficient

Pentru a comunica eficient, trebuie sa ne dam seama ca ne deosebim intru totul prin felul in care percepem lumea si sa folosim aceasta intelegere ca pe un ghid in comunicarea noastra cu altii.

Anthony Robbins

Stiinta comunicarii este poate cea mai complexa dintre toate diferentierile la nivelul succesului. Este demonstrat statistic ca un om care stapaneste si isi dezvolta continuu abilitatile si tehnicile de comunicare chiar si strategiile de comunicare are mult mai multe sanse sa obtina ceea ce si-a propus ca si obiectiv.

A comunica inseamna a obtine ceea ce vrem. Daca vrem bani atunci trebuie sa invatam sa comunicam in sensul atragerii banilor in viata noastra. Daca vrem pozitie sociala atunci trebuie sa invatam comunicarea specifica obtinerii pozitiei sociale. Daca vrem sa avem parte de iubire in viata noastra atunci trebuie sa invatam stiinta comunicarii generatoare de iubire. Pentru fiecare dorinta exista un stil de comunicare si o strategie de comunicare.

Tu ce vrei sa obtii?

Te pot invata cum sa comunici pentru a obtine acel lucru? Vrei?

Statistica comunicarii

Comunicarea are la baza doua tipuri de limbaj:

- verbal

- non-verbal

Verbalul reprezinta doar 7%

Astfel

7% prin cuvinte

35% prin tonul vocii

55% prin rezultatul fiziologiei si al limbajului corpului

Ce este prin urmare important intr-o comunicare?

Cuvintele?

Daca vrei sa castigi un om …

Daca vrei sa castigi un om pentru cauza ta, mai intai convinge-l ca ii esti un prieten sincer.

Abraham Lincoln

Prietenul care te intelege te face om.

Romain Rolland

Doctrinele reusitei prin apropierea oamenilor sunt arhiraspandite si arhicunoscute.

Un fapt ramane cert insa. Nimeni nu poate reusi singur.

Mai bine sincer si corect decat singur.

Cum sa gandim in mod real

Nu exista tertip catre care sa nu se indrepte un om ca sa scape de truda adevarata a gandirii.

Thomas Edison

Si totusi, …

Gandirea este doar o tehnica de concentrare. Raspunsul exista deja in asa numita constiinta colectiva. Trebuie doar sa accesam infomatia existenta asa cum prin intermediul google internetul ne ofera raspunsurile.

Daca esti un manager sau un coach crezi ca este important pentru tine sa ghidezi omul din fata ta in a interoga baza de date pentru a obtine solutia? Sau rolul tau este sa ii furnizezi raspunsurile?

Care este rolul tau de manager in gandirea unui angajat?

Cere inteligent si obtine precis. 5 principii de baza:

1. Cere la obiect

2. Cere de la cineva care te poate ajuta

3. Creaza valoare, ofera-ti ajutorul la schimb persoanei carei ii soliciti

4. Cere cu convingere continua, concentrata

5. Cere pana cand obtii ceea ce vrei.

Anthony Robbins

Oricine stie vorba populara: Copilul care nu cere tata nu primeste lapte.

Derivata din tehnicile de vanzari si aplicat in toate celelalte stiinte inclusiv in management, in coaching, in leadership, in negociere, in tehnicile de dezvoltare personala, etc vine sintaxa : cere, cere, cere…

Daca nu ceri nu obtii nimic.

Dar trebuie sa stii sa ceri.

Stii sa ceri inteligent?

In lume exista un singur lucru mai rau decat sa se vorbeasca despre tine si acesta este sa nu se vorbeasca deloc despre tine. (Oscar Wilde)

Pastrarea unui client cere la fel de multa indemanare ca si castigarea unui client. (Proverb american)

Bunavointa este singurul lucru de valoare pe care concurenta nu poate sa il vanda la un pret mai mic sau sa il distruga. (Marshall Field)

Cel care nu cunoaste forta cuvintelor nu ii poate cunoaste pe oameni. (Confucius)

O mie de cuvinte nu vor impresiona la fel de profund precum o singura fapta. (Henrik Ibsen)

Atunci cand iti arati recunostintinta fata de o fapta buna, dai dovada de la fel de multa noblete sufleteasca ca si atunci cand faci acea fapta. (Seneca)

Nimeni nu este considerat ca fiind mai onest decat atunci cant te critica. (Bernard Taylor)

Nu exista niciun lucru care sa nu poata fi facut, prin spusele cuiva, mai rau decat este. (Terentiu)

Oamenii vorbesc. (Proverb american)

Vorbele urmeaza calea legaturilor de sange. (Anonim)

O poveste onesta se raspandeste mai repede daca este spusa ca atare. (Shakespeare)

Acel lucru invizibil numit un bun nume este creat prin marinimia celor care te vorbesc de bine. (Lord Halifax)

Faptele bune ale oamenilor sunt cunoscute numai de catre cei apropiati, faptele lor rele de catre toata lumea. (Proverb chinez)

Cel mai bun vanzator al tau este clientul multumit. (Proverb american)

Toata lumea vorbeste despre lucrurile pe care le agreeaza. (Thomas Fuller)

Daca suna ca fiind prea frumos pentru a fi adevarat, probabil ca asa si este. (Anonim)

Stiu ca tocmai am irosit jumatate din banii destinati publicitatii, dar nu stiu care jumatate anume. (Lamentatie a unui om de afaceri american)

Vorbele nu costa. (Proverb american)

Atunci cand ai de a face cu oamenii, aminteste-ti ca nu ai de a face cu fiinte logice, ci cu fiinte sentimentale. (Dale Carnegie)

Cel care reuseste sa isi stapaneasca un moment de furie poate preveni o zi de suparare. (Anonim)

Fie ca nimeni sa nu ii creada pe oamenii care te vorbesc de rau. (Platon)

Singura imprejurare in care oamenilor le displace barfa este atunci cand ii barfesti pe ei. (Will Rogers)

Ofera-le calitate. Acesta este cel mai bun mod de a-ti face publicitate. (Milton S. Hershey)

Asociaza-te cu oameni de buna calitate daca pui pret pe propria reputatie; caci este mai bine sa fii singur decat intr-o proasta companie. (George Washington)

Un om este intotdeauna mai puternic in timp ce incearca sa isi edifice reputatia decat dupa ce a facut lucrul acesta. (Josh Billings)

Produsul care nu se va vinde fara reclama nu va aduce profit nici daca ii se va face reclama. (Albert Lasker)

Pornim la vânătoare îmbrăcaţi la fel.

Neechipaţi.

Ai zice că suntem pregătiţi pentru altceva.

Viaţa în sine e o vânătoare. O vânătoare de scopuri şi de realizări. Pentru cei care vor să vâneze, să fie vânători şi să se bucure de trofeu. Pentru ceilalţi este ceva ce nu înţeleg, dar dacă toţi aleargă înseamnă că aşa stau lucrurile. Aceştia sunt gonacii, adică cei care muncesc şi aleargă pentru vânători, astfel încât cei din urmă să se bucure de pradă, dar mai ales să intre în analele istoriei vânătoreşti. Gonacii se duc acasă şi atârnă pe perete coada prăzii, în timp ce vânătorii îşi etalează capul proaspătului tofeu. O colecţie întreagă în aşteptarea Cerbului de Aur. Trofeul suprem.

Surprinzător este, sau poate nu, că nimeni nu s-a născut gonac sau vânător. Toţi au văzut lumina zilei la fel. Dar, doar unii au ales adrenalina, în timp ce alţii au ales alergatul. Şi astfel unii devin preocupaţi de ecipament, dotări, unelte, pentru a-şi spori şansele, se antrenează, studiază, aplică, în timp ce alţii devin bucuroşi că pot să alerge pentru o coadă.

Ce ne determină să renunţăm la Cerbul de Aur,

trofeul suprem,

pentru o eventuală coadă de cerb obişnuit?        

TU ce eşti: gonac sau vânător?

Oferă-ţi puţină libertate ca să te dezvolţi în ceva sau cineva care ţi-ar plăcea, de fapt, să fii. (Donald J. Trump)

Diversificarea este o protecţie împotriva ignoranţei. Nu are prea multă logică, cu condiţia să ştii ce faci. (Warren Buffett)

Dacă joci poker şi după 20 de minute nu ştii cine este fraierul…atunci tu eşti acela. (Warren Buffett)

Wall Street este singurul loc în care oamenii vin în Rolls Rozce ca să ceară consiliere de la cei care circulă cu metroul. (Warren Buffett)

Mulţi oameni cred că amatorii nu joacă pentru bani, ci pentru că iubesc jocul. În realitate, motivul pentru care amatorii sunt amatori este faptul că nu iubesc jocul îndeajuns. (Steven Pressfield)

Dacă ceva îţi va afecta viaţa, cel mai bine este să cunoşti cât mai multe despre acel lucru. (Donal J. Trump)

Puterea minţii este efectul de pârghie suprem. (Donal J. Trump)

Creativitatea şi controlul pot merge mână în mână. (Donal J. Trump)

A gândi expansionist înseamnă a vedea ce lucru este posibil şi a-l face să devină realitate. (Donal J. Trump)

Cel mai mare risc este să nu avansăm cu ceea ce am învăţat. (Donald J. Trump)

Nu te baza pe nimeni decât pe tine ca să îţi asiguri securitatea financiară. (Donald J. Trump)

Cu cât înveţi mai mult cu atât îţi dai seama cât de puţin ştii. (Donald J. Trump)

Cel care nu a învăţat niciodată să asculte nu poate învăţa niciodată să comande. (Aristotel)

Să nu spui niciodată oamenilor cum să facă ceva. Spune-le ce să facă şi ei te vor surprinde cu ingeniozitatea lor. (George S. Patton)

Nu comanda ceea ce nu poţi pune în practică. (Sofocle)

Suntem ceea ce facem în mod repetat. Prin urmare, excelenţa nu este o acţiune, ci un obicei. (Aristotel)

Prima şi cea mai mare victorie este să îţi cucereşti propriul eu. (Platon)

Precizia, instinctul şi ritmul sunt în egală măsură necesare pentru a deveni extraordinar. (Donald J. Trump)

Viziunea rămâne viziune până te concentrezi asupra ei, faci ceea ce trebuie făcut şi o aduci pe pământ unde va fi de folos. (Donald J. Trump)

Niciodată nu am crezut că a fi bogat este un lucru rău sau ceva de care să-ţi fie ruşine. (Donald J. Trump)

Norocul ajută minţile pregătite. (Louis Pasteur)

Nu-ţi trece cu vederea aptitudinile care ar trebui să includă o doză sănătoasă de educaţie financiară. (Donald J. Trump)

Să fii o persoană responsabilă echivalează cu a-ţi spori zilnic IQ-ul financiar. (Donald J. Trump)

Nu te subestima nici pe tine, nici posibilităţile tale. (Donald J. Trump)

Actele filantropice sunt cele mai bune recompense pe care le poţi avea în viaţă. (Donald J. Trump)

Păstrează-ţi concentrarea intactă şi concentrează-te asupra soluţiilor. (Donald J. Trump)

Nu cunosc nimi cmai încurajator decât capacitatea indiscutabilă a unui om de a-şi înălţa viaţa prin comportament conştient. (Thoreau)

Banca personală: TIMPUL.

Depunere zilnică: 86.400 de secunde.

                        Cum le folosiţi?

Iubiţi viaţa? Atunci nu irosiţi timpul, pentru că din asta e făcută viaţa. (Benjmin Franklin)

Ne stăpânim minuntele sau devenim sclavii lor. Folosim timpul sau ne foloseşte el pe noi. (William A. Ward)

Un om trăieşte în medie 72 de ani, astfel:

24 de ani de somn.

14 ani de muncă.

7 ani de igienă personală.

6 ani mâncat.

6 ani călătorii.

5 ani stat la coadă.

4 ani învăţat.

3 ani şedinţe.

2 ani vizite

1 an căutarea lucrurilor rătăcite.

3 ani alte activităţi.

Una dintre cele mai bune modalităţi de a economisi timp este să îţi faci planuri de viitor. Cinci minute de planificare pot uneori să îţi economisească o oră de muncă. (Charles C. Gibbons).

Looking for a job…

When the state is no longer able to support you, the private will fire you. You will blame the private boss when actually the real Boss the state is the one that made the arrangements for you to be fired.

What crisis? It is only a mind trick as to make people look in a different way than they should. If you want to cover an airplane you put a circus on the opposite side.

In fact in each of us is a crisis. And what we have inside is what is keeping us prisoners of the external world. Financial situation of each of us, the job that we have or not, we owe it to ourselves. Plain and simple.

There are not questions to be negotiated. There is only the truth.

Still, where can we find a job in these times of crisis? Where ever we want. We need to settle a clear goal with what we want and with what we need. Than we have to make a plan including a timetable. Afterwards we need to develop a strategy. Than we need to act towards our target. And act again, and act again, eventually   saying NO to some and other, and act again until it will be over as we want: having our most desired job.

Of course it sounds easy. Of course you knew that this is the way. But if you want a job you have to stop waiting for miracles and push yourself into action.

Remember: what you want strongly enough you can achieve if you lift up from your bed.

Do other things than usually and you will have different results.

Looking for a job? Than Romania is the right place.

Vanzarile nu sunt o arta. Aud din ce in ce mai multa lume amagindu-se afirmand despre vanzari ca reprezinta o arta. Motiv pentru care doar unii reusesc si devin maestrii. Nimic mai fals. A vinde nu este o arta, indiferent ce vinzi, cui vinzi si cand vinzi. A vinde insemna doar repetitie supradozata de ambitie. Ca in absolut orice in viata trebuie sa stii sa iti stabilesti un scop, sa il stabilesti scopul si sa il realizezi.

A vinde nu inseamna sa convingi pe cineva sau sa influentezi decizia cuiva sa cumpere de la tine. A vinde inseamna pur si simplu a creea conditiile necesare pentru ca persoana in cauza sa isi vanda singur.

Multi in acest domeniu atat de controversat merg pe ideea ca vanzarea trebuie sa se axeze pe CAB, adica Caracteristici, Avantaje, Beneficii. A fost o data… Era un stil bun de vanzare. Azi vinzi doar daca te pozitionezi corect si real pe nevoile clientului. Daca stii care iti este clientul real. Poti sa incerci sa vinzi un proiect rezidential si sa iti inchipui ca in acest caz clientii tai sunt persoanele care au nevoie de ideea, creatia si produsul tau. Corect. Dar acestia sunt ultimii tai clienti. Este mult mai probabil ca primii tai clienti care iti faciliteaza accesul la ceilalti clienti sa fie persoanele implicate in politica, in administratia de stat, etc, domenii bine inradacinate in orice proces de afaceri.

Totul este un proces in pasi. De acord. Dar cati pasi esti dispus sa faci si pentru ce?

Clientul de astazi are nevoie de vanzatorul de astazi pentru a ii arata…

Stii sa arati…vei vinde!

Niciodata sa nu spui ceea ce gandesti cu adevarat.

Niciodata sa nu iti arunci toti asii pe masa de joc.

Niciodata sa nu cauti sa obtii totul de la primul pas.

Niciodata sa nu fii prea plin.

Niciodata sa nu fii multumit pe deplin.

Niciodata sa nu crezi ca ai terminat.

Niciodata sa nu crezi ca nu mai poti.

Niciodata sa nu crezi ca ai vazut orizontul.

Niciodata sa nu crezi ca stii totul.

Niciodata sa nu crezi ca ai toate raspunsurile.

Niciodata sa nu crezi ca s-au terminat toate intrebarile.

Niciodata sa nu crezi ca esti suficient.

Niciodata sa nu crezi ca esti de neinlocuit.

Niciodata sa nu crezi ca esti mai inteligent decat restul laolalta.

Niciodata sa nu speri ca altcineva iti va scrie destinul. Fie si dupa dictare.

Niciodata sa nu crezi ca stii exact ce gandeste si cum va reactiona interlocutorul.

Niciodata sa nu faci presupuneri daca nu sunt bazate pe lucruri demonstrabile, ferme.

Niciodata sa nu stai doar intr-un singur picior.

Niciodata sa nu tii totul intr-un singur loc.

Niciodata sa nu dezvalui totul unui singur om. Fie el si cel mai loial colaborator.

Niciodata sa nu tai podurile de legatura. Mai ales cu dusmanii.

Niciodata sa nu intorci spatele. Decat unui zid pe care l-ai verificat anterior.

Niciodata sa nu spui ceea ce iti doresti de la inceput. Arunca momeli.

Niciodata sa nu pescuiesti doar cu o singura undita.

Niciodata sa nu crezi doar o singura persoana.

Niciodata sa nu transmiti un zvon.

Niciodata sa nu renunti la atitudine si postura.

Niciodata sa nu renunti la a te comporta asa cum iti doresti sa devii.

Niciodata sa nu spui niciodata.

                                                                        Cristian Ion

“Salariu net cuprins intre 3000 si 25000 euro – lunar. Companie Internationala ofera posibilitatea persoanelor intersate de a castiga atat cat isi autoevalueaza propria munca. “

Am vrea cu totii sa gasim intr-o zi un astfel de anunt. Din pacate este un vis imposibil. Din fericire exista si posturi remunerate cu astfel de sume chiar aici in Romania, si in timpuri de criza. Trebuie doar sa ne dorin sa le ocupam.

“Este nevoie de curaj pentru a trai o viata, orice viata.” – Erica Jong

In seminariile mele de training dezbat pe larg acest subiect aplecandu-ma asupra celor 3 pasi principali.

1. Cautarea: daca vrei sa gasesti ceva trebuie mai intai sa cauti. Ca sa cauti trebuie mai intai sa stii ce vrei sa gasesti. Decide

2. Ante-prezentarea: odata ce ai gasit ceea ce cauti trebuie sa iti anunti intentia. Pentru aceasta exista 2 instrumente inseparabile: scrisoare de intentie si C.V.-ul.

3. Prezentarea propriu-zisa: Interviul. Cei mai multi esueaza in actiunea lor tocmai pentru ca nu isi pregatesc sustinerea interviului. Nu stiu sa negocieze nicimacar cu ei insisi.

Fara a stapani perfect acesti 3 pasi sansele de a obtine un astfel de job sunt inexistente. Nepotismul se practica inca cu mult succes in Romania, dar cel putin in forma sa clasica, consacrata va intra intr-un con de umbra ce va dauna mai mult decat va ajuta.

“Usa oportunitatilor nu se va deschide daca nu va apasa nimeni pe clanta.”

- aseaza-te la birou si analizeaza-te. Treceti pe hartie toate puntele forte si punctele slabe.

- defineste ceea ce vrei cu adevarat. Cat mai detaliat.

- fii sincer. In special cu tine insuti.

- vinde-te prin ceea ce poti oferi.

….

etc

Sunt doar cateva idei din sutele de “lucruri marunte” pe care trebuie sa le stim, sa le simtim, sa le planificam si sa le aplicam daca vrem un salariu net luna cuprins intre 3000 si 25000 euro in Romania. AZI.

LISTĂ DE ÎNTREBĂRI                                              

ANN DEMARAIS

VALERIE WHITE                                                                         

1. Când fac cunoştinţă cu cineva, încotro se îndreaptă atenţia mea afectivă? Mă gândesc la felul cum mă simt? Mă gândesc cum se simt ceilalţi în pielea lor?
2. Ce beneficii le ofer celorlalţi? Am vreun punct forte? Dintre toate beneficile sociale – apreciere, rezonanţă, bună dispoziţie şi îmbogăţire informaţională – în care excelez? Cum ar descrie ceilalţi simţămintelepe care le au după o conversaţie cu mine? Există daruri pe care tind să le ofer?
3. Dau impresia de persoană deschisă şi participativă sau închisă, retrasă? Ce fac pentru a transmite aceste mesaje? Ce deduc străinii despre mine pe baza limbajului corporal?
4. Fac efortul de a zâmbi când cunosc oameni noi sau mă aflu într-o situaţie nouă, chiar dacă nu mă simt în largul meu?
5. Mă simt confortabil în rolul celui care face prezentările, dar în rolul celui prezentat? Pot să-mi asum un rol activ într-o situaţie nouă şi să mă prezint singur unos străini?
6. Fac efortul de a manifesta o dispoziţie cât de cât pozitivă? Care dintre elementele coeficientului de dispoziţie mi se pare cel mai uşor de schimbat: să zâmbesc mai mult, să folosesc un limbaj mai pronunţat pozitiv sau să-mi schimb tonalitatea afectivă?
7. Mă implic rapid, activ în interacţiune şi stabilesc un ton prietenos sau uneori sunt rezervat şi aştept să mă facă celălalt să mă simt în largul meu înainte de a mă implica?
8. Sunt ancorat în contextul imediat atunci când cunosc o persoană nouă? Pot găsi modalităţi de a deschide conversaţia referindu-mă şi la loc, înainte să intru într-o conversaţie mai personală sau mai abstractă?
9. Mă gândesc cum ar putea subiectele introductive să influenţeze prima impresie pe care o fac? Mă abţin să abordez subiectele negative care-mi domină gândurile şi aleg un comentariu pozitiv pentru a deschide discuţia cu o persoană întâlnită pentru prima oară.
10.  Observ ce transmite corpul meu când fac cunoştinţă cu cineva? Mă aplec spre persoana respectivă, încuviinţez din cap , zâmbesc? Mă gândesc cum s-ar putea simţi un interlocutor dacă nu-i acord la fel de multă atenţi ca şi celorlalţi?
11. Stabilesc un contact vizual sub nivel mediu de timp? (din moment ce e greu să ştii acest lucru despre tine, ai putea să ceri feedback unui prieten apropiat sau unei rude). De obicei, eu sunt cel care-şi mută privirea? Încearcă să te uiţi la interlocutori ceva mai îndelung decât dacă o faci în mod obişnuit şi vezi dacă îşi mută ei primii privirea.
12. La sfârşitul unei interacţiui ştiu tot atât de multe lucruri despre celălalt câte a aflat şi el despre mine?
13.  Mi se întâmplă să fac schimb de informaţii superficiale fără a ajunge să cunosc oamenii mai în profunzime? Sau pun întrebări deschise, care îndeamnă interlocutorul să-mi împărtăşească din gândurile, simţămintele sau interesele sale?
14. îl las pe interlocutor să preia conducerea discuţiei sau să propună subiecte de conversaţie? Îmi dau seamă când îi întrerup răspunsurile cu o nouă întrebare?
15. Când mi se adresează o întrebare, răspund exprimând părerile şi simţămintele mele sincere dar concis? Evit descrierile excesive, concentrându-mă asupra informaţiilor importante şi interesante, astfel încât să nu-mi plictisesc sau sufoc ascultătorul?
16. Le dau celorlalţi ocazia să-şi termine istorisirea sau ideea înainte de a contribui cu asociaţiile spontane ce s-au format în mintea mea?
17. Mă simt în largul meu când e vorba să exprim interes şi respect sincer faţă de o persoană pe care abia am cuoscut-o, chia r dacă mă simt inferior ei într-o privinţă sau alta?
18. Sunt în stare să duc o conversaţie dincolo de faza introducerii, găsind subiecte de discuţie? Am idee ce fal de subiecte ar putea fi interesante pentru ceilalţi? La nevoie, pot să amân o conversaţie?
19. Cum reacţionez când alţii abordează subiecte despre care eu nu ştiu mai nimic? Încerc să învăţ de la ei sau să îndrept discuţia spre un domeniu pe care mă simt mai sigur?
20. Când subiectul de discuţie nu mă interesează, mă las în voia plictiselii, dau bir cu fugiţii ori preiau iniţiativa şi abordez alt subiect?
21. Când vorbesc despre un subiect care mă entuziasmează, am grijă să nu mă lungesc prea mult şi să îndrept apoi discuţia spre interlocutor? Îi dau libertatea de a aborda un subiect nou sau de a cere informaţii suplimentare despre cel pe marginea căruia vorbesc?
22. Se întâmplă uneori să încerc să conving oameni pe care abia i-am cunoscut de meritele valorilor şi concepţiilor mele filozofice, religioase sau politice? Sunt vreodată dogmatic?
23. Se întâmplă ca, în urma interacţiunii cu oameni noi, să învăţ ceva nou despre un subiect faţă de care am păreri ferme?
24. Am grijă să citesc ziarul sau să-mi pregătesc câteva subiecte înaintea unor situaţii noi, în care mă tem că aş putea să mă simt cu limba legată?
25. Mi se întâmplă adesea să deschid conversaţiile cu subiectul care mă preocupă chiar dacă e banal şi se ţine de detalii?
26. Îmi vine uşor să vorbesc despre locuinţa, ocupaţia şi originea mea? Există lucruri elementare despre mine pe care evit să le dezvălui sau pe care le modific în mod semnificativ?
27. Îi fac pe ceilalţi să se simtă în largul lor dezvăluind date bişnuite şi inofensive – de unde sunt, cu ce mă ocup – înainte de a trece la subiecte de interes personal pentru mine?
28.  Acord atenţie gradului de confort al interlocutorului în privinţa destăinuirilor şi îmi adaptez profunzimea dezvăluirilor în funcţie de a sa?
29. Am anumite scopuri în ce priveşte autodezvăluirea? Există anumite informaţii despre mine pe care încerc să le strecor în conversaţii?
30. De obicei atunci când dezvălui informaţii despre mine, aştept să fiu întrebat înainte de a da detalii impresionante?
31. Cât de des dezvălui gafe personale în faţa unor oameni abia atunci cunoscuţi?
32. Observ vreodată că o nouă cunoştinţă spune lucruri de genul „o, îmi pare rău să aud asta” sau „ce groaznic!”? încalc „restricţiile cu greutate” în conversaţie şi dau impresia că vreau sprijin sau înţelegere?
33. Când fac cunoştinţă cu o persoană nouă, mă abţin să vorbesc despre nemulţumirile mele cotidiene sau sunt din cale afară de dornic să relatez incidentele zilei?
34. Ştiu cât de mult vorbesc în comparaţie cu alţii? În mod normal, vorbesc mai mult sau mai puţin timp decât mi se cuvine? Dacă da, cât de puternică e tendinţa mea? Proporţia e de 90/10, 70/30 şi aşa mai departe? Cât de incomod îmi este să particip în alte proporţii?
35. Sunt conştient cât de repede vorbesc în comparaţie cu alţii? Se întâmplă să încheie interlocutorul propoziţiile în locul meu? Îmi dă impresia că-i vine greu să ţină pasul cu mine?
36. Cât de lungi sunt pauzele pe care le fac între cuvinte şi propoziţii? Le las celorlalţi spaţiu să intervină cu replici? Mă opresc atât de mult încât interlocutorilor le vine greu să mă urmărească?
37. Tonul firesc al vocii mele e puternic sau slab? Îmi adaptez volumul în funcţie de ceilalţi?
38. Cât de mult vorbesc când îmi vine rândul? Contribuţia mea e mai scurtă sau mai lungă decât a altora? Pot să mă adaptez şi să vorbesc în reprize mai  lungi sau mai scurte?
39. Care sunt „butoanele mele roşii” în materie de flexibilitate? Ce mă face să-mi ies din fire? Ţine de spaţiu, hrană, timp, confort personal? Cum reacţionez când se apasă pe un asemenea buton?
40. În privinţa căror aspecte personale mă simt cel mai nesigur? Mă compar deseori cu alţii în domeniul respectiv? Mă face acest lucru să mă prezint altfel?
41. Mi se întâmplă să încerc să le sugerez oamenilor străini ce statut social sau financiar am? Încerc să-l clarific din capul locului sau reacţionez la felul cum îşi exprimă celălalt situaţia ierarhică?
42. Fac efortul conştient de a fi câtuşi de puţin modest în privinţa trăsăturilor mele pozitive când counosc o persoană nouă?
43. Ce părere cred ceilalţi că am despre corpul meu? Par să mă simt bine în propria piele?
44. Am trăsăsturi fizice în privinţa cărora mă simt vulnerabil şi pe care încerc să le compensez când cunosc oameni noi? sunt conştient ce impresie fac când procedez astfel?
45. Gradul meu de expresivitate sexuală e mai mare sau mai mic decât al altora în majoritatea situaţiilor? Tind să-mi afişez sexualitatea sau să o minimalizez? Pe o scară de la 1 la 10, în care 10 înseamnă extrem de sexi, iar 1, deloc sexi, ce număr mă caracterizează? 

MANIERE ÎN VÂNZĂRI – PRIMA IMPRESIE:

Maximum 7 secunde pentru a crea o primă impresie şi tot restul vieţii să o ştergi dacă este negativă.

Patru reguli pentru a crea o primă impresie bună:

• Primele 10 cuvinte să fie importante (ex: vă mulţumesc pentru că v-aţi făcut timp să vă întâlniţi cu mine în această dimineaţă, domnule Gheorghe; este o plăcerea să vă întâlnesc domnişoară Eufrosina.) De câte ori este posibil includeţi numele persoanei în primele 10 sau 12 cuvinte ale conversaţiei.
• Creaţi-le celorlalţi o bună dispoziţie. (priviţi-i în ochi, zâmbiţi)
• Păşiţi hotărât. Mişcaţi-vă cu vigoare şi vitalitate.
• Fiţi impecabil
  • Păr curat şi aranjat în armonie cu forma feţei.
  • Poartă bijuterii potrivite cu evenimentul şi situaţia.
  • Pt. bărbaţiÞ între gulerul cămăşii şi gât trebuie să intre un deget.
  • Păşiţi cu dreptul. Îngrijiţi-vă pantofii în aceeaşi măsură în care vă îngrijiţi şi părul. Trebuie să arate ca noi.

Şapte căi de a sabota prima impresie:

1. limbaj nepotrivit.
2. nu folosiţi expresii neglijente (îhî, mişto)
3. nu chicotiţi.
4. atingerile nelalocul lor - singura formă corectă de atingere a unei alte persoane este strângerea de mână.
5. nu vă ascundeţi mâinile - mâinile puse pe masă sunt mult mai atrăgătoare decât dacă sunt ascunse în buzunare.
6. guma de mestecat - nu îşi are locul când şi unde lucrezi.
7. nu-ţi drege glasul - o dată nu-i nici o problemă, dar apoi devine un obicei enevant.

SFATURI PENTRU BĂRBAŢI:

• adaptează-te la cultura locului tău de muncă (judecăm cărţile după coperţi şi oamenii după haine)
• nasturii încheiaţi la haină şi când se merge şi când se stă jos.
• Cămăşi cu mâneci lungi şi foarte bine călcate.
• Cravată - vârful cravatei să atingă catarama curelei pantalonilor.
• Poartă şosete lungi până la mijlocul gambei, ca să nu ţi se vadă o fâşie de piele cânde te aşezi. Exclus ciorapi albi. Ciorapul trebuie să fie mai închis la culoare decât pantalonul.
• Accesorii - stilou, ceas, verighetă. Poartă curea de ceas din piele sau metal.
• Pune flecuri la pantofii cu tocuri uzate.

SFATURI PENTRU FEMEI:

• Îmbracă-te pentru slujba pe care o doreşti nu pentru slujba pe care o ai.
• Costume: bleumarin, gri, gri foarte închis, negru.
• Fustele: lungime, nu trebuie să fie mai scurte decât maxim un lat de palmă deasupra geninchilor.
• Bluze: ca şi pentru taioare - culori uni (ex: la un taior culoare deschisă « bluză culoare închisă)
• Ciorapii: poartă cu precădere ciorapi culoarea pielii (fără modele)
• Pantofi: clasici « toc: 5-7 cm, din piele nu plastic (bleumarin, negru, castaniu, gri închis)
• Genţi: « piele: bleumarin, negru, castaniu, gri închis.
• Bijuterii: atenţie la opulenţa lor.
• Părul: îngrijit, nuanţa trebuie să pară naturală.

ALTE SFATURI:

1. punctualitatea: nu întârzia niciodată la o întâlnire. Regula sfertului de oră nu este valabilă.
2. nu lungi o întâlnire degeaba. Vorba multă sărăcia omului.
3. poartă-te înţelept cu superiorii.
4. ridică-te în picioare - când eşti la birou, la un protocol, la restaurant şi cineva se apropie să te salute, ridică-te indiferent că eşti bărbat sau femeie.
5. strângerile de mână - trebuie să fie ferme fără să rupă oasele.
6. menţine contactul vizual - dai dovadă de încredere în sine; vei fi considerat un ascultător atent; vei fi tratat cu aceeaşi politeţe când vei vorbi.

CONVERSAŢIA:

1. trebuie să asculţi mai mult decât vorbeşti.
2. găseşte aceeaşi lungime de undă.
3. nu întrerupe.
4. parafrazează.
5. vorbeşte despre tine şi munca ta numai când cineva te întreabă despre asta.
6. lasă gesturile să vorbească pentru tine.

BUNE MANIERE LA TELEFON

Cum răspunzi la telefon:

Formula de salut, numele companiei, numele tău. (ex: Bună dimineaţa, serviciul vânzări, sunt Eufrosina)

Fereşte-te să reciţi o litanie.

Cum să dai un telefon:

Înainte de a forma numărul « rezumă-ţi în gând motivul pentru care telefonezi (procedezi la fel şi pentru robotul telefonic - vorbeşte lent, lasă-ţi numărul de telefon.)

Identifică-te (ex: Bună dimineaţa. Sunt Eufrosina Gheorghe de la …. Aş putea vorbi cu domnul Mitică)

Când vorbeşti cu cineva cu care va fi nevoie să mai vorbeşti şi altă dată programează o zi şi o anumită oră pentru convorbirea următoare.

Fii politicos cu oricine răspunde la telefon.

Zâmbeşte când vorbeşti la telefon.

Cum tratezi o persoană care se înfurie la telefon:

• lasă persoana să vorbească fără să o întrerupi.
• Repetă sau parafrazează spusele persoanei.
• Rosteşte numele persoanei de câteva ori în timpul conversaţiei.
• Explică-i persoanei ce ai de gând să faci şi respectă-ţi promisiunea

Fereşte-te de argou.

CORESPONDENŢA

 Regula numărul unu: «foloseşte o formulă de mulţumire în prima parte a scrisorii (ex: a fost o plăcere să vă întâlnesc astăzi)

 Regula numărul doi: «fereşte-te de „EU”

 regula numărul trei: «nu scrie fraze mai lungi de zece – douăzeci de cuvinte.

Alergăm toată viaţa după el. Ne place. Ne stimulează. Ne face să fim mai creativi. Ne relaxează. Ne întinereşte. Ne înseninează.

El.

Eternul Cancan.

Micuţa bârfă de la colţul mesei, micuţul zvon de pe coridor, mica intrigă de la toaletă. El. Cancanul nostru cel de toate zilele. Drogul omenirii. Adevăratul drog.

Lumea se schimbă, universul se schimbă, cutumele se schimbă. El Cancanul rămâne neschimbat. Omniprezent şi omnipotent. Plurivalent.

Am putea exagera puţin şi să îl numim sângele omenirii. Sunt sigur că nu se va supăra. Şi nici omenirea.

Cancanul însă, în mâinile celui ce ştie să joace poate fi o armă extrem de redutabilă. Poate fi un Consilier de Imagine care să ofere fie Paradisul, fie Iadul. Dar Cancanul este plătit. Îşi ia întotdeauna comisionul pentru consultanţă. Indiferent de ce formă îmbracă, mai devreme sau mai târziu, toţi cei atinşi de Cancan vor plăti. Vestea bună este că El poate fi refuzat. I se poate spune Nu. Excluderea din societate pentru refuzarea Cancanului, paradoxal este şi reală dar şi o iluzie în acelaşi timp. Depinde doar de cel care înfruntă Cancanul, ce va face mai departe.

Cancan. Cancan. Cancan.

Asemeni roţilor de tren. Şi se scurg secundele noastre…

Cancan. Cancan. Cancan.

Dependenţa. Nu ştiu dacă este un cuvânt frumos sau urât, dacă este un cuvânt negativ sau pozitiv, dar cu siguranţă este ceva ce ne face să ne gândim automat la anumite aspecte ale vieţii.

Putem fi dependenţi de bautuă, de jocuri de noroc, de droguri, de ţigări, de pariuri, de sport, de filme, de maşini, de munte, de mare, de călătorii, de zbor, de parfum, de mâncare, …, de dragoste, de omul de langă, de vină, etc. E greu de stabilit care dintre toate dependenţele posibile este plasată pe o poziţie superioară pe o scară anume. E greu de stabilit o ierarhie, chiar şi pentru aceia dintre noi care suntem dependenţi de mai multe lucruri simultan.

Dependenţa poate fi benefică vieţii individului în cauză dar poate fi şi destructivă. Dependenţa pleacă din dorinţă. La fel şi leacul, dacă este dorit. Dependenţa poate fi vindecată sau poate fi generată. Dependenţa este ceva personal. Nu te poţi duce undeva anume să o cumperi şi nici nu poţi să o împrumuţi de la un prieten. Te poţi alatura unei categorii de oameni care sunt dependenţi de anumite lucruri, sentimente sau poţi fi un sihastru trăindu-ţi propriile dependenţe.

Dependenţa este ceva ce îţi autodezvolţi pe parcusul vieţii, deşi vor fi voci care vor afirma că ne naştem cu anumite astfel de caracteristici.

Dependenţa poate naşte clipe de geniu sau poate genera stupiditate totală.

Dependenţa poate crea celui care o posedă impresia de stabilitate dar în final va fi doar o impresie.

Dependenţa poate orbi conştiinţa, dar poate oferi şi miraje.

Dependenţa impulsionează impresia de schimbare programată. Şi dependenţa de impresie este tot o dependenţă.

Şi totuşi…există ceva care poate crea efectul opus dependenţei în cauză. Admiterea. Unii pot spune doar acceptare dar este prea superficială denumirea.

Admiterea.

Admiterea este şi ea strict personală. Şi unică, chiar dacă vorbim de acceaşi dependenţa la mai mulţi oameni.

Admiterea este arma cu care am fost insuflaţi de Divinitate.

Admiterea este suflu.

Dacă ar fi să primeşti ca temă o lucrare având ca şi titlu „Dependenţa” şi ai avea la dispoziţie doar textul de mai sus şi propriile cunoştinţe, ai fi capabil să scrii o astfel de lucrare? Poţi? Demonstrează!

Cel mai bun mod de a prezice viitorul este sa il creezi.

Peter Druker