LISTĂ DE ÎNTREBĂRI                                              

ANN DEMARAIS

VALERIE WHITE                                                                         

1. Când fac cunoştinţă cu cineva, încotro se îndreaptă atenţia mea afectivă? Mă gândesc la felul cum mă simt? Mă gândesc cum se simt ceilalţi în pielea lor?
2. Ce beneficii le ofer celorlalţi? Am vreun punct forte? Dintre toate beneficile sociale – apreciere, rezonanţă, bună dispoziţie şi îmbogăţire informaţională – în care excelez? Cum ar descrie ceilalţi simţămintelepe care le au după o conversaţie cu mine? Există daruri pe care tind să le ofer?
3. Dau impresia de persoană deschisă şi participativă sau închisă, retrasă? Ce fac pentru a transmite aceste mesaje? Ce deduc străinii despre mine pe baza limbajului corporal?
4. Fac efortul de a zâmbi când cunosc oameni noi sau mă aflu într-o situaţie nouă, chiar dacă nu mă simt în largul meu?
5. Mă simt confortabil în rolul celui care face prezentările, dar în rolul celui prezentat? Pot să-mi asum un rol activ într-o situaţie nouă şi să mă prezint singur unos străini?
6. Fac efortul de a manifesta o dispoziţie cât de cât pozitivă? Care dintre elementele coeficientului de dispoziţie mi se pare cel mai uşor de schimbat: să zâmbesc mai mult, să folosesc un limbaj mai pronunţat pozitiv sau să-mi schimb tonalitatea afectivă?
7. Mă implic rapid, activ în interacţiune şi stabilesc un ton prietenos sau uneori sunt rezervat şi aştept să mă facă celălalt să mă simt în largul meu înainte de a mă implica?
8. Sunt ancorat în contextul imediat atunci când cunosc o persoană nouă? Pot găsi modalităţi de a deschide conversaţia referindu-mă şi la loc, înainte să intru într-o conversaţie mai personală sau mai abstractă?
9. Mă gândesc cum ar putea subiectele introductive să influenţeze prima impresie pe care o fac? Mă abţin să abordez subiectele negative care-mi domină gândurile şi aleg un comentariu pozitiv pentru a deschide discuţia cu o persoană întâlnită pentru prima oară.
10.  Observ ce transmite corpul meu când fac cunoştinţă cu cineva? Mă aplec spre persoana respectivă, încuviinţez din cap , zâmbesc? Mă gândesc cum s-ar putea simţi un interlocutor dacă nu-i acord la fel de multă atenţi ca şi celorlalţi?
11. Stabilesc un contact vizual sub nivel mediu de timp? (din moment ce e greu să ştii acest lucru despre tine, ai putea să ceri feedback unui prieten apropiat sau unei rude). De obicei, eu sunt cel care-şi mută privirea? Încearcă să te uiţi la interlocutori ceva mai îndelung decât dacă o faci în mod obişnuit şi vezi dacă îşi mută ei primii privirea.
12. La sfârşitul unei interacţiui ştiu tot atât de multe lucruri despre celălalt câte a aflat şi el despre mine?
13.  Mi se întâmplă să fac schimb de informaţii superficiale fără a ajunge să cunosc oamenii mai în profunzime? Sau pun întrebări deschise, care îndeamnă interlocutorul să-mi împărtăşească din gândurile, simţămintele sau interesele sale?
14. îl las pe interlocutor să preia conducerea discuţiei sau să propună subiecte de conversaţie? Îmi dau seamă când îi întrerup răspunsurile cu o nouă întrebare?
15. Când mi se adresează o întrebare, răspund exprimând părerile şi simţămintele mele sincere dar concis? Evit descrierile excesive, concentrându-mă asupra informaţiilor importante şi interesante, astfel încât să nu-mi plictisesc sau sufoc ascultătorul?
16. Le dau celorlalţi ocazia să-şi termine istorisirea sau ideea înainte de a contribui cu asociaţiile spontane ce s-au format în mintea mea?
17. Mă simt în largul meu când e vorba să exprim interes şi respect sincer faţă de o persoană pe care abia am cuoscut-o, chia r dacă mă simt inferior ei într-o privinţă sau alta?
18. Sunt în stare să duc o conversaţie dincolo de faza introducerii, găsind subiecte de discuţie? Am idee ce fal de subiecte ar putea fi interesante pentru ceilalţi? La nevoie, pot să amân o conversaţie?
19. Cum reacţionez când alţii abordează subiecte despre care eu nu ştiu mai nimic? Încerc să învăţ de la ei sau să îndrept discuţia spre un domeniu pe care mă simt mai sigur?
20. Când subiectul de discuţie nu mă interesează, mă las în voia plictiselii, dau bir cu fugiţii ori preiau iniţiativa şi abordez alt subiect?
21. Când vorbesc despre un subiect care mă entuziasmează, am grijă să nu mă lungesc prea mult şi să îndrept apoi discuţia spre interlocutor? Îi dau libertatea de a aborda un subiect nou sau de a cere informaţii suplimentare despre cel pe marginea căruia vorbesc?
22. Se întâmplă uneori să încerc să conving oameni pe care abia i-am cunoscut de meritele valorilor şi concepţiilor mele filozofice, religioase sau politice? Sunt vreodată dogmatic?
23. Se întâmplă ca, în urma interacţiunii cu oameni noi, să învăţ ceva nou despre un subiect faţă de care am păreri ferme?
24. Am grijă să citesc ziarul sau să-mi pregătesc câteva subiecte înaintea unor situaţii noi, în care mă tem că aş putea să mă simt cu limba legată?
25. Mi se întâmplă adesea să deschid conversaţiile cu subiectul care mă preocupă chiar dacă e banal şi se ţine de detalii?
26. Îmi vine uşor să vorbesc despre locuinţa, ocupaţia şi originea mea? Există lucruri elementare despre mine pe care evit să le dezvălui sau pe care le modific în mod semnificativ?
27. Îi fac pe ceilalţi să se simtă în largul lor dezvăluind date bişnuite şi inofensive – de unde sunt, cu ce mă ocup – înainte de a trece la subiecte de interes personal pentru mine?
28.  Acord atenţie gradului de confort al interlocutorului în privinţa destăinuirilor şi îmi adaptez profunzimea dezvăluirilor în funcţie de a sa?
29. Am anumite scopuri în ce priveşte autodezvăluirea? Există anumite informaţii despre mine pe care încerc să le strecor în conversaţii?
30. De obicei atunci când dezvălui informaţii despre mine, aştept să fiu întrebat înainte de a da detalii impresionante?
31. Cât de des dezvălui gafe personale în faţa unor oameni abia atunci cunoscuţi?
32. Observ vreodată că o nouă cunoştinţă spune lucruri de genul „o, îmi pare rău să aud asta” sau „ce groaznic!”? încalc „restricţiile cu greutate” în conversaţie şi dau impresia că vreau sprijin sau înţelegere?
33. Când fac cunoştinţă cu o persoană nouă, mă abţin să vorbesc despre nemulţumirile mele cotidiene sau sunt din cale afară de dornic să relatez incidentele zilei?
34. Ştiu cât de mult vorbesc în comparaţie cu alţii? În mod normal, vorbesc mai mult sau mai puţin timp decât mi se cuvine? Dacă da, cât de puternică e tendinţa mea? Proporţia e de 90/10, 70/30 şi aşa mai departe? Cât de incomod îmi este să particip în alte proporţii?
35. Sunt conştient cât de repede vorbesc în comparaţie cu alţii? Se întâmplă să încheie interlocutorul propoziţiile în locul meu? Îmi dă impresia că-i vine greu să ţină pasul cu mine?
36. Cât de lungi sunt pauzele pe care le fac între cuvinte şi propoziţii? Le las celorlalţi spaţiu să intervină cu replici? Mă opresc atât de mult încât interlocutorilor le vine greu să mă urmărească?
37. Tonul firesc al vocii mele e puternic sau slab? Îmi adaptez volumul în funcţie de ceilalţi?
38. Cât de mult vorbesc când îmi vine rândul? Contribuţia mea e mai scurtă sau mai lungă decât a altora? Pot să mă adaptez şi să vorbesc în reprize mai  lungi sau mai scurte?
39. Care sunt „butoanele mele roşii” în materie de flexibilitate? Ce mă face să-mi ies din fire? Ţine de spaţiu, hrană, timp, confort personal? Cum reacţionez când se apasă pe un asemenea buton?
40. În privinţa căror aspecte personale mă simt cel mai nesigur? Mă compar deseori cu alţii în domeniul respectiv? Mă face acest lucru să mă prezint altfel?
41. Mi se întâmplă să încerc să le sugerez oamenilor străini ce statut social sau financiar am? Încerc să-l clarific din capul locului sau reacţionez la felul cum îşi exprimă celălalt situaţia ierarhică?
42. Fac efortul conştient de a fi câtuşi de puţin modest în privinţa trăsăturilor mele pozitive când counosc o persoană nouă?
43. Ce părere cred ceilalţi că am despre corpul meu? Par să mă simt bine în propria piele?
44. Am trăsăsturi fizice în privinţa cărora mă simt vulnerabil şi pe care încerc să le compensez când cunosc oameni noi? sunt conştient ce impresie fac când procedez astfel?
45. Gradul meu de expresivitate sexuală e mai mare sau mai mic decât al altora în majoritatea situaţiilor? Tind să-mi afişez sexualitatea sau să o minimalizez? Pe o scară de la 1 la 10, în care 10 înseamnă extrem de sexi, iar 1, deloc sexi, ce număr mă caracterizează? 

MANIERE ÎN VÂNZĂRI – PRIMA IMPRESIE:

Maximum 7 secunde pentru a crea o primă impresie şi tot restul vieţii să o ştergi dacă este negativă.

Patru reguli pentru a crea o primă impresie bună:

• Primele 10 cuvinte să fie importante (ex: vă mulţumesc pentru că v-aţi făcut timp să vă întâlniţi cu mine în această dimineaţă, domnule Gheorghe; este o plăcerea să vă întâlnesc domnişoară Eufrosina.) De câte ori este posibil includeţi numele persoanei în primele 10 sau 12 cuvinte ale conversaţiei.
• Creaţi-le celorlalţi o bună dispoziţie. (priviţi-i în ochi, zâmbiţi)
• Păşiţi hotărât. Mişcaţi-vă cu vigoare şi vitalitate.
• Fiţi impecabil
  • Păr curat şi aranjat în armonie cu forma feţei.
  • Poartă bijuterii potrivite cu evenimentul şi situaţia.
  • Pt. bărbaţiÞ între gulerul cămăşii şi gât trebuie să intre un deget.
  • Păşiţi cu dreptul. Îngrijiţi-vă pantofii în aceeaşi măsură în care vă îngrijiţi şi părul. Trebuie să arate ca noi.

Şapte căi de a sabota prima impresie:

1. limbaj nepotrivit.
2. nu folosiţi expresii neglijente (îhî, mişto)
3. nu chicotiţi.
4. atingerile nelalocul lor - singura formă corectă de atingere a unei alte persoane este strângerea de mână.
5. nu vă ascundeţi mâinile - mâinile puse pe masă sunt mult mai atrăgătoare decât dacă sunt ascunse în buzunare.
6. guma de mestecat - nu îşi are locul când şi unde lucrezi.
7. nu-ţi drege glasul - o dată nu-i nici o problemă, dar apoi devine un obicei enevant.

SFATURI PENTRU BĂRBAŢI:

• adaptează-te la cultura locului tău de muncă (judecăm cărţile după coperţi şi oamenii după haine)
• nasturii încheiaţi la haină şi când se merge şi când se stă jos.
• Cămăşi cu mâneci lungi şi foarte bine călcate.
• Cravată - vârful cravatei să atingă catarama curelei pantalonilor.
• Poartă şosete lungi până la mijlocul gambei, ca să nu ţi se vadă o fâşie de piele cânde te aşezi. Exclus ciorapi albi. Ciorapul trebuie să fie mai închis la culoare decât pantalonul.
• Accesorii - stilou, ceas, verighetă. Poartă curea de ceas din piele sau metal.
• Pune flecuri la pantofii cu tocuri uzate.

SFATURI PENTRU FEMEI:

• Îmbracă-te pentru slujba pe care o doreşti nu pentru slujba pe care o ai.
• Costume: bleumarin, gri, gri foarte închis, negru.
• Fustele: lungime, nu trebuie să fie mai scurte decât maxim un lat de palmă deasupra geninchilor.
• Bluze: ca şi pentru taioare - culori uni (ex: la un taior culoare deschisă « bluză culoare închisă)
• Ciorapii: poartă cu precădere ciorapi culoarea pielii (fără modele)
• Pantofi: clasici « toc: 5-7 cm, din piele nu plastic (bleumarin, negru, castaniu, gri închis)
• Genţi: « piele: bleumarin, negru, castaniu, gri închis.
• Bijuterii: atenţie la opulenţa lor.
• Părul: îngrijit, nuanţa trebuie să pară naturală.

ALTE SFATURI:

1. punctualitatea: nu întârzia niciodată la o întâlnire. Regula sfertului de oră nu este valabilă.
2. nu lungi o întâlnire degeaba. Vorba multă sărăcia omului.
3. poartă-te înţelept cu superiorii.
4. ridică-te în picioare - când eşti la birou, la un protocol, la restaurant şi cineva se apropie să te salute, ridică-te indiferent că eşti bărbat sau femeie.
5. strângerile de mână - trebuie să fie ferme fără să rupă oasele.
6. menţine contactul vizual - dai dovadă de încredere în sine; vei fi considerat un ascultător atent; vei fi tratat cu aceeaşi politeţe când vei vorbi.

CONVERSAŢIA:

1. trebuie să asculţi mai mult decât vorbeşti.
2. găseşte aceeaşi lungime de undă.
3. nu întrerupe.
4. parafrazează.
5. vorbeşte despre tine şi munca ta numai când cineva te întreabă despre asta.
6. lasă gesturile să vorbească pentru tine.

BUNE MANIERE LA TELEFON

Cum răspunzi la telefon:

Formula de salut, numele companiei, numele tău. (ex: Bună dimineaţa, serviciul vânzări, sunt Eufrosina)

Fereşte-te să reciţi o litanie.

Cum să dai un telefon:

Înainte de a forma numărul « rezumă-ţi în gând motivul pentru care telefonezi (procedezi la fel şi pentru robotul telefonic - vorbeşte lent, lasă-ţi numărul de telefon.)

Identifică-te (ex: Bună dimineaţa. Sunt Eufrosina Gheorghe de la …. Aş putea vorbi cu domnul Mitică)

Când vorbeşti cu cineva cu care va fi nevoie să mai vorbeşti şi altă dată programează o zi şi o anumită oră pentru convorbirea următoare.

Fii politicos cu oricine răspunde la telefon.

Zâmbeşte când vorbeşti la telefon.

Cum tratezi o persoană care se înfurie la telefon:

• lasă persoana să vorbească fără să o întrerupi.
• Repetă sau parafrazează spusele persoanei.
• Rosteşte numele persoanei de câteva ori în timpul conversaţiei.
• Explică-i persoanei ce ai de gând să faci şi respectă-ţi promisiunea

Fereşte-te de argou.

CORESPONDENŢA

 Regula numărul unu: «foloseşte o formulă de mulţumire în prima parte a scrisorii (ex: a fost o plăcere să vă întâlnesc astăzi)

 Regula numărul doi: «fereşte-te de „EU”

 regula numărul trei: «nu scrie fraze mai lungi de zece – douăzeci de cuvinte.

Madalina Manole. Inca, artista neinteleasa. Lumea incepe sa uite sau sa nu mai fie interesata de persoana Madalina Manole.

Pentru mine si acest blog pe langa toate cele pe care le-am scris despre Madalina Manole s-a mai manifestat un fenomen. Madalina Manole a adus atata trafic acestui blog, cat nu au audu toate insemnarile profesionale. Asa cum am declarat tot timpul acest blog este o pagina de internet adresata celor care cauta diferite solutii la problemele cu care se confrunta in viata de zi cu zi. Acest blog prin insemnarile pentru care a fost creat se adreseaza celor care isi doresc dezvoltarea personala.

Si totusi, subiecte care te pot ajuta sa reusesti, nu sunt cautate precum a fost Madalina Manole. Este motivul pentru care printre paginile acestui blog gasiti si destul de multe subiecte “comerciale” prin care am intentionat sa atrag trafic. Degeaba ai subiecte valoroase daca nu le vede sau nu le citeste nimeni. Si pentru ca totul in viata este un lant, Madalina Manole a adus trafic, a adus foarte multi vizitatori curiosi, dar foarte putini au simtit nevoia sa citeasca si mai departe. Foarte putini au fost cei care au rasfoit si alte insemnari.

Pana la urma, ca si in viata, cu totii avem un scop. Sau mai multe. Oricum ar trebui sa avem macar unul, sa nu ii lasam pe ceilalti sa aiba scopuri pentru noi insine. Privind acest blog scopul meu a fost si este de a il transforma intr-o pagina de internet, intr-un site citit, un loc unde te intorci cu placere si rasfoindu-l sa gasesti lucruri interesante care te pot ajuta pe tine ca om in transformarea ta spre ceea ce iti doresti cu adevarat sa fii. Insa pentru asta ar trebui sa ii adaug “culoare”.

Si cu toate ca subiecte mai mult sau mai putin colorate, comerciale, de cancan, au adus si mult bine acestui blog, sincer, voi renunta incet incet in a le mai publica.

Poate ca sunt putini celor carora li se adreseaza cu adevarat acest blog. Poate sunt putini cei care isi doresc sa se dezvolte personal si sa evite cimentarea creierului si navigarea prin viata fara sa simta sau sa faca ceva. Dar stiu ca sunt si cei care isi doresc sa se faca remarcati, sa faca ceva bun cu viata lor, sa mearga pana la capat, sa isi permita financiar sa isi indeplineasca visele. …

Pentru cei care vor sa traiasca!

O zi minunata va doresc

Aceasta este o poveste despre patru oameni care se numeau Toată Lumea, Cineva, Oricine şi Nimeni. Era o treaba importantă ce trebuia făcută şi Toată Lumea era sigură că Cineva o va face.  Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni a făcut-o. Cineva s-a supărat foarte tare în această privinţă pentru că era treaba lui Toată Lumea. Toată Lumea a crezut că Oricine poate să o facă dar Nimeni a realizat că nu Toată Lumea o va face. S-a încheiat astfel: Toată Lumea a acuzat pe Cineva atunci când Nimeni a facut ceea ce Oricine ar fi putut să o facă.

This is a story about four people named Everybody, Somebody, Anybody and Nobody. There was an important job to be done and Everybody was sure that Somebody will do it. Anybody could have done it, but Nobody did it. Somebody got angry about that because it was Everybody’s job. Everybody thought that Anybody could do it, but Nobody realized that Everybody wouldn’t do it. It ended up that Everybody blamed Somebody when Nobody did what Anybody could have done.

Victor Ponta – noul Preşedinte al PSD. Cine ar fi crezut? Cu siguranţă Adrian Năstase şi Ion Iliescu.

Ieri a fost marea zi pentru principalul partid de stănga din România respectiv Partidul Social Democrat. Unii vor numi această zi: Congres. Alţii vor spune că a fost un circ, un spectacol, o mizerie, o manea, etc.

Din punctul meu de vedere a fost cea mai mare lecţie de politică din istoria post decembristă a României şi una din cele mai mari demonstraţii a ceea ce trebuie să însemne Politica, din întreaga istorie a ţării noastre, asta ca să nu fiu acuzat de exagerare. Fineţuri, tactici, strategii, punere în aplicare, artă, clasă, şi nu m-aş mai opri din astfel de apelative. Şi nu sunt PSD-ist. Sunt doar un om normal care am asistat însă ieri la ceea ce îmi doream de mult să văd pe scena politică.

Cu toată sinceritatea JOS PĂLĂRIA în faţa “spectacolului” de ieri.

Il declar cu toată responsabilitatea “Omul ultimilor 20 de ani” pe Adrian Năstase pentru lecţia şi clasa arătată ieri 20 februarie 2010.

Victor Ponta, un om de 37 de ani, devine astfel o figură emblematică în peisaj în timp ce Mircea Geoană şi-a creat şi declanşat propriul declin. (Caracterul omului nu se schimbă).

Asistăm de astăzi la un Nou PSD, renăscut din propria cenuşă. Mircea Geoană şi-a dat foc singur pentru ca din cenuşa sa să asistăm la crearea unei noi forţe şi mai ales atitudini politice pe scena românească.

La Multi Ani PSD!

Cuvintele sunt aţa pe care ne înşirăm experienţele. (Aldous Huxley)

Prin forţa propriilor cuvinte anumiti oameni au puterea de a influenţa nu doar muritorii ci naţiuni întregi. Chiar şi după trecerea în nefiinţă sau mai ales după acest pas cuvintele lor devin mai vii, mai reale, mai actuale, mai puternice.

Cuvintele au puterea absolută. Ele pot însufleti, mobiliza, distruge. Ceea ce simţim este conturat, creat de înţelesul pe care în mod conştient îl atribuim. Pur şi simplu acelaşi eveniment poate fi descris în moduri diferite doar utilizând cuvinte diferite iar acest lucru cu siguranţă se va reflecta în ceea ce vom trăi ca stare în interiorul nostru. Dacă alegem un alt tip de limbaj ne putem transforma aşa numitele tipare emoţionale. Schimbând doar un cuvânt negativ pe care îl folosim în mod uzual vom observa imediat că şi trăirile sau sentimentele noastre negative încep să se schimbe. Atunci când foloseşti un alt cuvânt pentru o situaţie uzuală, practic, îi dai altă valoare. Nu e vorba de o schimbare intelectuală ci mai ales de una emoţională. Rolul cuvintelor este acela de a declanşa mecanisme. Pur şi simplu încearcă să îţi imaginezi ce simţi şi cum reacţionezi atunci când cineva te agresează verbal. Dacă învăţăm să stăpânim această artă a transformării cuvintelor ne vom transforma pe noi înşine. Putem să o considerăm drept arta vocabularului transformării.

Cei mai mulţi dintre noi ne alegem în mod inconştient cuvintele pe cae le folosim din masa vocabularului uzual. Este paradoxal să ne lăsăm astfel trăirile şi experienţele de viaţă la mâna inconştientului.

Anthony Robbins spunea la un moment dat: „Cuvintele prin care ne definim experienţa devin propria noastră experienţă.” Mark Twain spiritual ca de obicei obişnuia să spună:” Un agent foarte puternic este cuvântul potrivit. De câte ori dăm peste unul care este exact ce trebuie…efectul rezultat este atât fizic cât şi spiritual şi de o promptitudine fulgerătoare.”

Cei mai mulţi oameni au un vocabular ce constă doar în câteva mii de cuvinte, în timp ce orice dicţionar al oricărei limbi conţine sute de mii de cuvinte.

Odată ce punem o etichetă automat creem o stare emoţională. Să nu uităm de efectul Placebo. Stistemul imunitar, organismul beneficiază de reviriment atunci când aude cuvintele potrivite. Norman Cousins spunea: „Cuvintele pot îmbolnăvi, cuvintele pot ucide, de aceea doctorii înţelepţi sunt foarte atenţi cum discută cu bolnavul.”

Viaţa pe care o trăim este determinată de vocabularul pe care îl folosim. Oamenii care au un vocabular sărac trăiesc o viaţă afectivă săracă. Cunoşti pe cineva care duce o viaţă plină de pasiune, fericită, încununată de succes? Ce cuvinte foloseşte în mod uzual?

Atenţie la copii. De fapt atenţie la ce limbaj sau ce cuvinte folosim în discutiile cu copii noştri. Le putem distruge toată viaţa. Îi putem transforma în nişte rataţi. Unele cuvinte produc explozii emoţionale. Contează însă ce fel de explozie producem.

Cuvintele sunt emoţii.

Fără emoţii, întunericul nu poate fi transformat în lumină şi nici apatia în mişcare. (Carl Jung)

Pietre în mine de vei arunca, oasele mi le vei frânge. Cuvinte grele în mine de vei azvârli, nicidecum nu mă vai răni. (Robert Fulghum)

Cuvintele atârnă ca nişte rufe pe sârmă, fluturate de vântul inteligenţei umane. (Rameshwar Das)

Nu poţi să stabileşti o relaţie cu un ciocan.

Fireşte că ţip. Asta pentru că nu am dreptate! (Leslie Charles)

Dovada unei inteligenţe extraordinare este capacitatea de a susţine, în acelaşi timp, două idei complet opuse. (F. Scott Fitzgerald)

Greşelile sunt cheia marilor descoperiri.

Nimic nu este o pierdere de timp dacă îţi foloseşti experienţa într-un mod înţelept. (Auguste Rodin)

Când eşti trist, încearcă să înveţi ceva! (Merlin)

Secretul educaţiei constă în respectul pe care îl arătăm elevilor. (Ralph Waldo Emerson)

                                                                        Sam Horn

Misiunea noastră nu este aceea de a arunca vina asupra trecutului, ci de a îndrepta cursul viitorului. (John F. Kennedy)

Priviţi problemele ca şi cum ar fi nişte gropi în pământ! Puteţi să le adânciţi sau puteţi să sondaţi noi teritorii.

Înţelepciunea desăvârşită este să trăieşti în prezent, să faci planuri pentru viitor şi să profiţi de pe urma trecutului.

Singurul câştig pe care îl presupune o gâlceavă este evitarea ei. (Dale Carnegie)

Când vine momentul adevărului, există fie cauze fie rezultate. (Chuck Yeager)

Vă aşteptaţi ca fii voştri să se înţeleagă sau speraţi că se vor înţelege cândva? (John Rosemond)

                                                                                Sam Horn

Nu am suferit niciodată de pe urma lucrurilor pe care nu le-am spus. (Calvin Coolidge)

Încetaţi să mai folosiţi verbul „a înceta”

Mintea umană percepe totul ad litteram, neputând să se concentreze asupra sensului contrar al unei idei.

Răspundeţi la o întebare cu o altă întrebare.

Cel mai bun leac pentru mânie este amânarea. (Seneca)

În spatele fiecărui conflict se ascunde o doză bună de ignoranţă. (Louis D. Brandeis)

Căutaţi sursa, nu reacţionaţi doar la suprafaţă.

Ignoranţa este un ghinion voluntar.

Încercaţi să sondaţi mintea omenească.

Tactul este, la urma urmei, un proces de sondare a minţii omeneşti. (Sarah Jewett)

Sam Horn

Adevărata arta a conversaţiei nu este numai să spui ceea ce trebuie să spui la momentul potrivit, ci şi să păstrezi tăcerea atunci când este cazul. (Dorothy Nevill)

Nu vorbiţi decât în cazul în care puteţi adânci tăcerea.

Este mai bine să-ţi înghiţi cuvintele decât să fii nevoit să le mănânci mai târziu. (Franklin D. Roosevelt)

Un diplomat este cel care se gândeşte de două ori înainte de a se hotărî să tacă.

Tăcerea este rezervorul puterii.

Tăcerea spune mai multe decât toate cuvintele din lume. (Frank Tiger)

Tăcerea este unul dintre argumentele cel mai dificil de combătut.

Tăcerea îţi oferă avantajul cunoaşterii. (James Crissilv)

Sam Horn

Tactul este arta de a-ţi spune punctul de vedere fără să-ţi faci duşmani.

Îmi distrug duşmanii transformându-i în prieteni. (Abraham Lincoln)

Răbdarea nu este nicicând mai importantă ca atunci când sunteţi pe punctul de a o pierde.

Răbdarea este partenerul întelepciunii. (Sfântul Augustin)

Nu vă luptaţi cu forţele potrivnice! Folosiţi-le în favoarea voastră. (R. Buckminster Fuller)

Înţelepciunea este singurul zid care ne desparte de întunericul de nepătruns. (Mark Van Doren)

Sam Horn

Toţi cei care cred că nu există decât o singură latură a unui conflict sunt cu siguranţă adepţii laturii respective.

Fercirea supremă o constituie nu câştigarea luptelor pe care viaţa vi le presară în cale, ci evitarea lor. O retragere strategică este, prin esenţă o victorie. (Norman Vincent Peale)

Manierele elegante sunt rezultatul unor sacrificii minore. (Ralph Waldo Emerson)

Nu am auzit niciodată ca, în urma unei dispute verbale aprinse, unul dintre interlocutori să adopte convingerile celuilalt. (Thomas Jefferson)

Scopul suprem al comunicării umane este – sau ar trebui să fie – reconcilierea. (M. Scott Peck)

Avem tendinţa de a crede, în mod greşit, că, dacă partenerii noştri ne iubesc, vor reacţiona şi se vor comporta într-un anumit fel – în felul în care reacţionăm şi ne comportăm atunci când iubim pe cineva. (John Gray)

Anglia şi America sunt două tări despărţite de aceeaşi limbă. (George Bernard Shaw)

Sam Horn