Descarca filme gratis. Download filme. Descarca filme cu subtitrarea in romana gratuit. Descarca muzica gratis. Descarca jocuri gratis. Free movies. Descarca carti. Filme on-line. Muzica on-line.

Tot felul de anunturi care in plan secudar genereaza un univers decadent. Spun in plan secundar avand in vedere ca niciun om nu este perfect.

Viata noastra devine din ce in ce mai mult o cautare pe internet. Devenim din ce in ce mai dependenti de computerul personal, de gadgeturi, de internet. Nu mai stim sa traim viata asa cum trebuie traita. Alta generatie ar spune ca nu mai stim sa traim viata, in plan real insa viata de azi fiind diferita de cea de ieri nu poate fi traita in acelasi mod. Ar fi o utopie. Insa noi cei care populam prezentul nu stim sa ne traim viata noastra asa cum trebuie.

Nu vorbesc de faptul ca elementele negative indiferent de forma pe care o imbraca ne ghideaza pasii. Nu vorbesc nici de vicii al caror numar a crescut semnificativ. In trecut vorbeam de trei vicii: bautura, femeile si tigarile sau cafeaua. Acum cred ca le-am uitat numarul. Vorbesc de faptul ca astazi ne uitam la noi insine si nu stim ce decizii sa luam privind viata noastra pur si simplu pentru ca nu suntem capabil sa realizam. Ne-am auto-orbit. Ne-am asasinat propriile simturi. Am schimbat definitia si perceptia orientarii.

Suntem oile ratacite si fii risipitori ai propriei vieti si ai propriului destin.

Unde este viata noastra? Pe internet. Descarca gratuit. Cred ca ne-am dori sa ajungem la acel nivel de dezvoltare net superior Second Life, in care printr-o simpla apasare de buton si printr-un simplu accept sa ne descarcam viata pe care ne-o dorim. Ce individualitate, ce unicitate!? Lumea lui Shakespeare a murit de mult, asasinata poate de Bacon. Oricum Eminescu traia alte timpuri pe alte planete visand rataciri si regasiri. Astazi conteaza conexiunea si viteza de descarcare. Astazi conteaza giga-bite-tii si mega de ram si multe astfel de notiuni fara de care nu am sti sa supravietuim. Astazi mancarea procesata ne vorbeste prin intermediul unui frigider care comanda necesitatile noastre curente.

Descarca gratuit o viata. Cea pe care poate nu am avut-o, cea pe care mi-o imaginez, asa cum mi-o imaginez, cea pe care parintii nu au fost in stare sa mi-o ofere. Acestea vor fi cat de curand devizele generatiilor ce ne urmeaza.

Vreau sa imi descarc in mod gratuit o viata. Descarca gratuit viata asta. Si astfel sunt Noul si nu cel ce am fost nascut….

Am vazut fimul Hannah Montana. Initial mi-am dorit numai sa fac acest lucru pentru fetita mea.

Da, este un film pentru copii, adolescenti. Da, este un film lejer cu un subiect obisnuit. Si totusi…

Merita. Sunt mult mai multe lucruri de invatat si de retinut decat in toate marile …. filme din Box Office…

Va invit sa il vizionati

LISTĂ DE ÎNTREBĂRI                                              

ANN DEMARAIS

VALERIE WHITE                                                                         

1. Când fac cunoştinţă cu cineva, încotro se îndreaptă atenţia mea afectivă? Mă gândesc la felul cum mă simt? Mă gândesc cum se simt ceilalţi în pielea lor?
2. Ce beneficii le ofer celorlalţi? Am vreun punct forte? Dintre toate beneficile sociale – apreciere, rezonanţă, bună dispoziţie şi îmbogăţire informaţională – în care excelez? Cum ar descrie ceilalţi simţămintelepe care le au după o conversaţie cu mine? Există daruri pe care tind să le ofer?
3. Dau impresia de persoană deschisă şi participativă sau închisă, retrasă? Ce fac pentru a transmite aceste mesaje? Ce deduc străinii despre mine pe baza limbajului corporal?
4. Fac efortul de a zâmbi când cunosc oameni noi sau mă aflu într-o situaţie nouă, chiar dacă nu mă simt în largul meu?
5. Mă simt confortabil în rolul celui care face prezentările, dar în rolul celui prezentat? Pot să-mi asum un rol activ într-o situaţie nouă şi să mă prezint singur unos străini?
6. Fac efortul de a manifesta o dispoziţie cât de cât pozitivă? Care dintre elementele coeficientului de dispoziţie mi se pare cel mai uşor de schimbat: să zâmbesc mai mult, să folosesc un limbaj mai pronunţat pozitiv sau să-mi schimb tonalitatea afectivă?
7. Mă implic rapid, activ în interacţiune şi stabilesc un ton prietenos sau uneori sunt rezervat şi aştept să mă facă celălalt să mă simt în largul meu înainte de a mă implica?
8. Sunt ancorat în contextul imediat atunci când cunosc o persoană nouă? Pot găsi modalităţi de a deschide conversaţia referindu-mă şi la loc, înainte să intru într-o conversaţie mai personală sau mai abstractă?
9. Mă gândesc cum ar putea subiectele introductive să influenţeze prima impresie pe care o fac? Mă abţin să abordez subiectele negative care-mi domină gândurile şi aleg un comentariu pozitiv pentru a deschide discuţia cu o persoană întâlnită pentru prima oară.
10.  Observ ce transmite corpul meu când fac cunoştinţă cu cineva? Mă aplec spre persoana respectivă, încuviinţez din cap , zâmbesc? Mă gândesc cum s-ar putea simţi un interlocutor dacă nu-i acord la fel de multă atenţi ca şi celorlalţi?
11. Stabilesc un contact vizual sub nivel mediu de timp? (din moment ce e greu să ştii acest lucru despre tine, ai putea să ceri feedback unui prieten apropiat sau unei rude). De obicei, eu sunt cel care-şi mută privirea? Încearcă să te uiţi la interlocutori ceva mai îndelung decât dacă o faci în mod obişnuit şi vezi dacă îşi mută ei primii privirea.
12. La sfârşitul unei interacţiui ştiu tot atât de multe lucruri despre celălalt câte a aflat şi el despre mine?
13.  Mi se întâmplă să fac schimb de informaţii superficiale fără a ajunge să cunosc oamenii mai în profunzime? Sau pun întrebări deschise, care îndeamnă interlocutorul să-mi împărtăşească din gândurile, simţămintele sau interesele sale?
14. îl las pe interlocutor să preia conducerea discuţiei sau să propună subiecte de conversaţie? Îmi dau seamă când îi întrerup răspunsurile cu o nouă întrebare?
15. Când mi se adresează o întrebare, răspund exprimând părerile şi simţămintele mele sincere dar concis? Evit descrierile excesive, concentrându-mă asupra informaţiilor importante şi interesante, astfel încât să nu-mi plictisesc sau sufoc ascultătorul?
16. Le dau celorlalţi ocazia să-şi termine istorisirea sau ideea înainte de a contribui cu asociaţiile spontane ce s-au format în mintea mea?
17. Mă simt în largul meu când e vorba să exprim interes şi respect sincer faţă de o persoană pe care abia am cuoscut-o, chia r dacă mă simt inferior ei într-o privinţă sau alta?
18. Sunt în stare să duc o conversaţie dincolo de faza introducerii, găsind subiecte de discuţie? Am idee ce fal de subiecte ar putea fi interesante pentru ceilalţi? La nevoie, pot să amân o conversaţie?
19. Cum reacţionez când alţii abordează subiecte despre care eu nu ştiu mai nimic? Încerc să învăţ de la ei sau să îndrept discuţia spre un domeniu pe care mă simt mai sigur?
20. Când subiectul de discuţie nu mă interesează, mă las în voia plictiselii, dau bir cu fugiţii ori preiau iniţiativa şi abordez alt subiect?
21. Când vorbesc despre un subiect care mă entuziasmează, am grijă să nu mă lungesc prea mult şi să îndrept apoi discuţia spre interlocutor? Îi dau libertatea de a aborda un subiect nou sau de a cere informaţii suplimentare despre cel pe marginea căruia vorbesc?
22. Se întâmplă uneori să încerc să conving oameni pe care abia i-am cunoscut de meritele valorilor şi concepţiilor mele filozofice, religioase sau politice? Sunt vreodată dogmatic?
23. Se întâmplă ca, în urma interacţiunii cu oameni noi, să învăţ ceva nou despre un subiect faţă de care am păreri ferme?
24. Am grijă să citesc ziarul sau să-mi pregătesc câteva subiecte înaintea unor situaţii noi, în care mă tem că aş putea să mă simt cu limba legată?
25. Mi se întâmplă adesea să deschid conversaţiile cu subiectul care mă preocupă chiar dacă e banal şi se ţine de detalii?
26. Îmi vine uşor să vorbesc despre locuinţa, ocupaţia şi originea mea? Există lucruri elementare despre mine pe care evit să le dezvălui sau pe care le modific în mod semnificativ?
27. Îi fac pe ceilalţi să se simtă în largul lor dezvăluind date bişnuite şi inofensive – de unde sunt, cu ce mă ocup – înainte de a trece la subiecte de interes personal pentru mine?
28.  Acord atenţie gradului de confort al interlocutorului în privinţa destăinuirilor şi îmi adaptez profunzimea dezvăluirilor în funcţie de a sa?
29. Am anumite scopuri în ce priveşte autodezvăluirea? Există anumite informaţii despre mine pe care încerc să le strecor în conversaţii?
30. De obicei atunci când dezvălui informaţii despre mine, aştept să fiu întrebat înainte de a da detalii impresionante?
31. Cât de des dezvălui gafe personale în faţa unor oameni abia atunci cunoscuţi?
32. Observ vreodată că o nouă cunoştinţă spune lucruri de genul „o, îmi pare rău să aud asta” sau „ce groaznic!”? încalc „restricţiile cu greutate” în conversaţie şi dau impresia că vreau sprijin sau înţelegere?
33. Când fac cunoştinţă cu o persoană nouă, mă abţin să vorbesc despre nemulţumirile mele cotidiene sau sunt din cale afară de dornic să relatez incidentele zilei?
34. Ştiu cât de mult vorbesc în comparaţie cu alţii? În mod normal, vorbesc mai mult sau mai puţin timp decât mi se cuvine? Dacă da, cât de puternică e tendinţa mea? Proporţia e de 90/10, 70/30 şi aşa mai departe? Cât de incomod îmi este să particip în alte proporţii?
35. Sunt conştient cât de repede vorbesc în comparaţie cu alţii? Se întâmplă să încheie interlocutorul propoziţiile în locul meu? Îmi dă impresia că-i vine greu să ţină pasul cu mine?
36. Cât de lungi sunt pauzele pe care le fac între cuvinte şi propoziţii? Le las celorlalţi spaţiu să intervină cu replici? Mă opresc atât de mult încât interlocutorilor le vine greu să mă urmărească?
37. Tonul firesc al vocii mele e puternic sau slab? Îmi adaptez volumul în funcţie de ceilalţi?
38. Cât de mult vorbesc când îmi vine rândul? Contribuţia mea e mai scurtă sau mai lungă decât a altora? Pot să mă adaptez şi să vorbesc în reprize mai  lungi sau mai scurte?
39. Care sunt „butoanele mele roşii” în materie de flexibilitate? Ce mă face să-mi ies din fire? Ţine de spaţiu, hrană, timp, confort personal? Cum reacţionez când se apasă pe un asemenea buton?
40. În privinţa căror aspecte personale mă simt cel mai nesigur? Mă compar deseori cu alţii în domeniul respectiv? Mă face acest lucru să mă prezint altfel?
41. Mi se întâmplă să încerc să le sugerez oamenilor străini ce statut social sau financiar am? Încerc să-l clarific din capul locului sau reacţionez la felul cum îşi exprimă celălalt situaţia ierarhică?
42. Fac efortul conştient de a fi câtuşi de puţin modest în privinţa trăsăturilor mele pozitive când counosc o persoană nouă?
43. Ce părere cred ceilalţi că am despre corpul meu? Par să mă simt bine în propria piele?
44. Am trăsăsturi fizice în privinţa cărora mă simt vulnerabil şi pe care încerc să le compensez când cunosc oameni noi? sunt conştient ce impresie fac când procedez astfel?
45. Gradul meu de expresivitate sexuală e mai mare sau mai mic decât al altora în majoritatea situaţiilor? Tind să-mi afişez sexualitatea sau să o minimalizez? Pe o scară de la 1 la 10, în care 10 înseamnă extrem de sexi, iar 1, deloc sexi, ce număr mă caracterizează? 

MANIERE ÎN VÂNZĂRI – PRIMA IMPRESIE:

Maximum 7 secunde pentru a crea o primă impresie şi tot restul vieţii să o ştergi dacă este negativă.

Patru reguli pentru a crea o primă impresie bună:

• Primele 10 cuvinte să fie importante (ex: vă mulţumesc pentru că v-aţi făcut timp să vă întâlniţi cu mine în această dimineaţă, domnule Gheorghe; este o plăcerea să vă întâlnesc domnişoară Eufrosina.) De câte ori este posibil includeţi numele persoanei în primele 10 sau 12 cuvinte ale conversaţiei.
• Creaţi-le celorlalţi o bună dispoziţie. (priviţi-i în ochi, zâmbiţi)
• Păşiţi hotărât. Mişcaţi-vă cu vigoare şi vitalitate.
• Fiţi impecabil
  • Păr curat şi aranjat în armonie cu forma feţei.
  • Poartă bijuterii potrivite cu evenimentul şi situaţia.
  • Pt. bărbaţiÞ între gulerul cămăşii şi gât trebuie să intre un deget.
  • Păşiţi cu dreptul. Îngrijiţi-vă pantofii în aceeaşi măsură în care vă îngrijiţi şi părul. Trebuie să arate ca noi.

Şapte căi de a sabota prima impresie:

1. limbaj nepotrivit.
2. nu folosiţi expresii neglijente (îhî, mişto)
3. nu chicotiţi.
4. atingerile nelalocul lor - singura formă corectă de atingere a unei alte persoane este strângerea de mână.
5. nu vă ascundeţi mâinile - mâinile puse pe masă sunt mult mai atrăgătoare decât dacă sunt ascunse în buzunare.
6. guma de mestecat - nu îşi are locul când şi unde lucrezi.
7. nu-ţi drege glasul - o dată nu-i nici o problemă, dar apoi devine un obicei enevant.

SFATURI PENTRU BĂRBAŢI:

• adaptează-te la cultura locului tău de muncă (judecăm cărţile după coperţi şi oamenii după haine)
• nasturii încheiaţi la haină şi când se merge şi când se stă jos.
• Cămăşi cu mâneci lungi şi foarte bine călcate.
• Cravată - vârful cravatei să atingă catarama curelei pantalonilor.
• Poartă şosete lungi până la mijlocul gambei, ca să nu ţi se vadă o fâşie de piele cânde te aşezi. Exclus ciorapi albi. Ciorapul trebuie să fie mai închis la culoare decât pantalonul.
• Accesorii - stilou, ceas, verighetă. Poartă curea de ceas din piele sau metal.
• Pune flecuri la pantofii cu tocuri uzate.

SFATURI PENTRU FEMEI:

• Îmbracă-te pentru slujba pe care o doreşti nu pentru slujba pe care o ai.
• Costume: bleumarin, gri, gri foarte închis, negru.
• Fustele: lungime, nu trebuie să fie mai scurte decât maxim un lat de palmă deasupra geninchilor.
• Bluze: ca şi pentru taioare - culori uni (ex: la un taior culoare deschisă « bluză culoare închisă)
• Ciorapii: poartă cu precădere ciorapi culoarea pielii (fără modele)
• Pantofi: clasici « toc: 5-7 cm, din piele nu plastic (bleumarin, negru, castaniu, gri închis)
• Genţi: « piele: bleumarin, negru, castaniu, gri închis.
• Bijuterii: atenţie la opulenţa lor.
• Părul: îngrijit, nuanţa trebuie să pară naturală.

ALTE SFATURI:

1. punctualitatea: nu întârzia niciodată la o întâlnire. Regula sfertului de oră nu este valabilă.
2. nu lungi o întâlnire degeaba. Vorba multă sărăcia omului.
3. poartă-te înţelept cu superiorii.
4. ridică-te în picioare - când eşti la birou, la un protocol, la restaurant şi cineva se apropie să te salute, ridică-te indiferent că eşti bărbat sau femeie.
5. strângerile de mână - trebuie să fie ferme fără să rupă oasele.
6. menţine contactul vizual - dai dovadă de încredere în sine; vei fi considerat un ascultător atent; vei fi tratat cu aceeaşi politeţe când vei vorbi.

CONVERSAŢIA:

1. trebuie să asculţi mai mult decât vorbeşti.
2. găseşte aceeaşi lungime de undă.
3. nu întrerupe.
4. parafrazează.
5. vorbeşte despre tine şi munca ta numai când cineva te întreabă despre asta.
6. lasă gesturile să vorbească pentru tine.

BUNE MANIERE LA TELEFON

Cum răspunzi la telefon:

Formula de salut, numele companiei, numele tău. (ex: Bună dimineaţa, serviciul vânzări, sunt Eufrosina)

Fereşte-te să reciţi o litanie.

Cum să dai un telefon:

Înainte de a forma numărul « rezumă-ţi în gând motivul pentru care telefonezi (procedezi la fel şi pentru robotul telefonic - vorbeşte lent, lasă-ţi numărul de telefon.)

Identifică-te (ex: Bună dimineaţa. Sunt Eufrosina Gheorghe de la …. Aş putea vorbi cu domnul Mitică)

Când vorbeşti cu cineva cu care va fi nevoie să mai vorbeşti şi altă dată programează o zi şi o anumită oră pentru convorbirea următoare.

Fii politicos cu oricine răspunde la telefon.

Zâmbeşte când vorbeşti la telefon.

Cum tratezi o persoană care se înfurie la telefon:

• lasă persoana să vorbească fără să o întrerupi.
• Repetă sau parafrazează spusele persoanei.
• Rosteşte numele persoanei de câteva ori în timpul conversaţiei.
• Explică-i persoanei ce ai de gând să faci şi respectă-ţi promisiunea

Fereşte-te de argou.

CORESPONDENŢA

 Regula numărul unu: «foloseşte o formulă de mulţumire în prima parte a scrisorii (ex: a fost o plăcere să vă întâlnesc astăzi)

 Regula numărul doi: «fereşte-te de „EU”

 regula numărul trei: «nu scrie fraze mai lungi de zece – douăzeci de cuvinte.

Am ajuns intamplator sa ma uit chiar acum la emisiunea Burlacul difuzata de Antena 1 avandu-l in rolul principal pe Catalin Botezatu. Inconjurat de cateva fete imature, care declara ca il doresc pentru ceea ce este el si nu pentru ce le aduce in viata: faima,  posibilitati financiare, Catalin Botezatu incearca sa impresioneze si sa demonstreze celor care il platesc si celor care il privesc cat este el de barbat.

Se nasc cateva stereotipuri care vor defila ceva vreme cu pretentii de Vedeta.

Tot show-ul mi se pare extrem de fals si recunoasc ca am descoperit un alt Catalin Botezatu, un om care imi displace total. Un fals.

Ce nu face omul pentru bani si pentru a fi vizibil…

Maternitatea Giulesti. Neglijenta sau pur si simplu accident. Presa ultimilor zile si intreaga societate romaneasca vuiesc pline de indignare fata de evenimentele petrecute la Maternitatea Giulesti. Copii arsi. Pentru un grup de parinti insa ….doar durere. Durere imensa si neexplicabila. Ce poti sa ii spui unui astfel de parinte. Universurile lor sunt prabusite. Nu cred ca si-ar dori cineva sa fie in locul si in sufletul lor. Le suntem alaturi dar durerea nu putem sa o simtim asa cum o simt doar ei. Pacat. Cu ce erau de vina bietii copilasi? Sunt parinte si sincer nu cred ca poate fi durere mai mare si mai cumplita ca aceasta, sa iti pierzi copilul. Pentru fiecare dintre noi copilul este bucuria vietii. Este totul .

Mult prea crunt si mult prea dureros.

Dumnezeu sa aiba grija de micii ingerasi.

Perfectiunea fizica. Exista? Este ceva ce ar trebui sa ne preocupe? Oare societatea asa cum o cunoastem fiecare dintre noi tine cont de astfel de stereotipuri sau putem la fel de usor sa le intitula utopii? Vorbim de un kitch intelectual cauzat de dorinta de a atinge un obiectiv imposibil? Perfectiunea este ceva ce nu poate fi definit ca si obiectiv datorita intangibilitatii sale sau este un lucru normal de care ne temem in adancul inimii noastre?

Hai sa fim sinceri. Fiecare dintre noi si-ar dori sa fie perfect macar intr-o privinta. Cei mai multi sunt chiar pasionati de a fi intruchiparea perfectiunii fizice. Altii prefera sa fie cat mai apropiati de perfectiune in cat mai multe domenii sacrificand parca perfectiunea singulara. Legenda Calaretului Singuratic salasluieste profund in fiecare dintre noi. Unele femei inca mai viseaza un print pe un cal alb in timp ce altele isi doresc sa fie ele acest personaj pentru alesul lor.

Cum ne alegem partenerii? Cat de mult conteaza pentru noi perfectiunea fizica, aspectul fizic al celui care ar trebui sa ne completeze? Conteaza oare? Oare atunci cand ne privim in oglinda si constatam cu obisnuinta ca nu suntem nici pe departe atat de perfecti fizic pe cat ne-am dori sau pe cat ar considera cutumele sociale ca ar trebui sa fim, ne lasam supusi realitatii si ne diminuam pretentiile in ceea ce priveste frumusetea fizica a partenerului? Oare suntem corecti si consideram ca daca noi nu suntem asa cum ar trebui atunci nu putem emite pretentii in ceea ce ne priveste jumatatea? Oare ne autoimpunem o limitare in aspiratii? Sau poate devenim egoisti?

Unii oameni considera ca perfectiunea fizica poate fi compensata prin multele alte calitati pe care fiecare le avem adanc ascunse dar arzand de dorinta de a fi descoperite. Asa sa fie oare? Oare ar trebui sa aplicam acest principiu al compensarii in viata noastra sau ar trebui sa acceptam realitatea si chiar sa ne simtim bine cu ea?

Ce ar trebui sa ne atraga la un om? Ce ne atrage la partener? Ce conteaza cu adevarat?

Oare perfectiunea fizica este frumoasa sau doar ne amagim?

Ce reprezinta pentru tine si ce semnificatie are in viata ta preferctiunea fizica? Esti sincer?

Alergăm toată viaţa după el. Ne place. Ne stimulează. Ne face să fim mai creativi. Ne relaxează. Ne întinereşte. Ne înseninează.

El.

Eternul Cancan.

Micuţa bârfă de la colţul mesei, micuţul zvon de pe coridor, mica intrigă de la toaletă. El. Cancanul nostru cel de toate zilele. Drogul omenirii. Adevăratul drog.

Lumea se schimbă, universul se schimbă, cutumele se schimbă. El Cancanul rămâne neschimbat. Omniprezent şi omnipotent. Plurivalent.

Am putea exagera puţin şi să îl numim sângele omenirii. Sunt sigur că nu se va supăra. Şi nici omenirea.

Cancanul însă, în mâinile celui ce ştie să joace poate fi o armă extrem de redutabilă. Poate fi un Consilier de Imagine care să ofere fie Paradisul, fie Iadul. Dar Cancanul este plătit. Îşi ia întotdeauna comisionul pentru consultanţă. Indiferent de ce formă îmbracă, mai devreme sau mai târziu, toţi cei atinşi de Cancan vor plăti. Vestea bună este că El poate fi refuzat. I se poate spune Nu. Excluderea din societate pentru refuzarea Cancanului, paradoxal este şi reală dar şi o iluzie în acelaşi timp. Depinde doar de cel care înfruntă Cancanul, ce va face mai departe.

Cancan. Cancan. Cancan.

Asemeni roţilor de tren. Şi se scurg secundele noastre…

Cancan. Cancan. Cancan.

Ani de zile plini de sperante si amaraciuni. Antrenori, jucatori si eternul patron Gigi Becali. Una dintre cele mai titrate echipe de fotbal romanesti se afla in colaps.

Cine va invinge: suporterii sau Becali?

Cine este defapt Steaua? 

Rafoind paginile de net romanesti am constatat un lucru pe cat de ciudat pe atat de normal, uzual. Limba romana este cea mai bogata in imagini creionate de sensurile cuvintelor.

Am descoperit astfel ca daca de exemplu cineva cauta pe google cuvantul “pasarici” va afla doar o multime de adrese de site-uri pe care se promoveaza imagini cu diferite…fete… Studiul bietelor “pasarici”, in sensul natural al cuvantului, ramane un mister pentru un motor de cautare.  Oare vom mai sti sa vorbim romaneste?

Ce alte cuvinte, ce se incadreaza intr-un astfel de tipar,  mai stiti?

Dependenţa. Nu ştiu dacă este un cuvânt frumos sau urât, dacă este un cuvânt negativ sau pozitiv, dar cu siguranţă este ceva ce ne face să ne gândim automat la anumite aspecte ale vieţii.

Putem fi dependenţi de bautuă, de jocuri de noroc, de droguri, de ţigări, de pariuri, de sport, de filme, de maşini, de munte, de mare, de călătorii, de zbor, de parfum, de mâncare, …, de dragoste, de omul de langă, de vină, etc. E greu de stabilit care dintre toate dependenţele posibile este plasată pe o poziţie superioară pe o scară anume. E greu de stabilit o ierarhie, chiar şi pentru aceia dintre noi care suntem dependenţi de mai multe lucruri simultan.

Dependenţa poate fi benefică vieţii individului în cauză dar poate fi şi destructivă. Dependenţa pleacă din dorinţă. La fel şi leacul, dacă este dorit. Dependenţa poate fi vindecată sau poate fi generată. Dependenţa este ceva personal. Nu te poţi duce undeva anume să o cumperi şi nici nu poţi să o împrumuţi de la un prieten. Te poţi alatura unei categorii de oameni care sunt dependenţi de anumite lucruri, sentimente sau poţi fi un sihastru trăindu-ţi propriile dependenţe.

Dependenţa este ceva ce îţi autodezvolţi pe parcusul vieţii, deşi vor fi voci care vor afirma că ne naştem cu anumite astfel de caracteristici.

Dependenţa poate naşte clipe de geniu sau poate genera stupiditate totală.

Dependenţa poate crea celui care o posedă impresia de stabilitate dar în final va fi doar o impresie.

Dependenţa poate orbi conştiinţa, dar poate oferi şi miraje.

Dependenţa impulsionează impresia de schimbare programată. Şi dependenţa de impresie este tot o dependenţă.

Şi totuşi…există ceva care poate crea efectul opus dependenţei în cauză. Admiterea. Unii pot spune doar acceptare dar este prea superficială denumirea.

Admiterea.

Admiterea este şi ea strict personală. Şi unică, chiar dacă vorbim de acceaşi dependenţa la mai mulţi oameni.

Admiterea este arma cu care am fost insuflaţi de Divinitate.

Admiterea este suflu.

Dacă ar fi să primeşti ca temă o lucrare având ca şi titlu „Dependenţa” şi ai avea la dispoziţie doar textul de mai sus şi propriile cunoştinţe, ai fi capabil să scrii o astfel de lucrare? Poţi? Demonstrează!

Intr-un film pe care l-am vazut recent, am intalnit o fraza ce m-a pus pe ganduri. O reproduc mai jos:

Ca sa te vindeci trebuie sa te vindeci de dorinta?

Si cine vrea sa se vindece de dorinta?

Care este primul gand ce ti-a venit citind aceasta fraza?